[|=Trends off=|]

Dileme+..- .. = inca sunt acasa, caut sa ma razbun.

2010-07-29T11:55:00.000-07:00

Vechii prieteni-foste personaje ce si-au adaugat catusi de putin 'caramida lor', care defapt este si a ta, la propriu vorbind; Este exact acelasi firicel de lemn, care adaugat peste celelalte care deja formeaza baza cuibului, contureaza si mai mult existenta reala, chiar mai mult-solida, materiala a cuibului.

Te afli exact in momentul deja-vu-istic in care interactionezi cu ei, din intamplare sau planificat, si ii simti deja departe, desi abia maine pleaca la mare impreuna. Impreuna, e repetabil si el la infinit la fel ca si deja-vu-ul de mai devreme; Impreuna, lasat singur in contextul asta, te prezinta exclus din start din acest Impreuna format intre ei; Si-atunci, ce faci? Pornesti controverse si-ti reversi durerile? Si pe cine ajuti? Defapt, pe cine mai exact doresti sa ajuti in momentul in care incepi deja sa-ti inchipui ce va fi acolo, intuiesti parca sentimentele dintre ei, in cadrul contextului respectiv. Revin in alt mod: Pe cine crezi ca ajuti incurcandu-te in itele ratarilor din prieteniile anterioare, adolescentine...?

Raspunsul 'nimeni' nu ma va multumi, m-ar lasa rece, cunosc unde duce, unde bate raspunsul in final.

'Ei'?, Ei bine pe ei sigur nu-i ajuta la propriu, la fel cum nu ii doare ca nu esti impreuna cu ei; Gandurile si pomenile astea nu pot provoca decat sughituri eventual, dar vor da vina pe berea de la plaja inghitita cu un dram de aer in plus, din pricina poftei.

Inca nu-mi dau seama', asta e solutia sincera, minciuna necesara-infinita si ea; Si uite asa ma retrag de fiece data si visez la razbunarea clipelor bune ce le vor apartine.

Eşti pe o plajă pentru nudişti. Când ieşi din apă observi că ţi-au dispărut hainele. Ce faci în continuare?

2010-07-08T23:47:00.001-07:00

Plecand amandoi de mana din baza de agrement formata din 4 bete asezate piramidal, ne indreptam spre plaja pe care inca nu apucasem sa o vedem cu o seara inainte, momentul marcat fiind cel in care am si ajuns acolo.

Cei cativa pasi cadentati ne-au dus plutind fara notiunea realitatii de moment in pragul orizontului de nisip. Eram deci la granita ce despartea astfaltul fierbinte-topitor de nisipul parca de aur, al tarii noastre, din fericire in cazul de fata.

Fara sa cugetam, am ales ca moment marcant pentru bucuria de a revedea marea, un onest asezat intr-un sezut-turcesc, amutiti si plini de spirit viu dar stapanit; auto-stapanit poate nefiresc.

Intr-o clipa se pierdu filmul ce tocmai ne cuprinse pe-amandoi de glandele , prin urmare am fost martori la o accelerare a timpului constient, si mai mult de-atat, totul se schimbase in jurul nostru de parca o vreme ne-am uitat la o plansa cu efecte narcotice, ce-ti sterge creierul si te pune-n situatia de a deveni un soi de autist care nu poate analiza nimic altceva in afara de ceea ce are in fata; apoi, in locul liniei de orizont a marii, a aparut pancarta ce releva un 'interzis hainelor' ingrosat dublu cu rosu.

De aici, incepe naucitorul, panica, iar constiinta incepe sa puna intrebari buluc, foarte relevante de altfel.

Am deschis gura pentru prima data in spatiul acela hipnotic admirand umarul. Pur si simplu incepusem sa ii comentez fiecare trasatura a pielii necontrolat si obraznic.
Cu gura cascata la remarcile mele aparute intr-un context ciudat aparut, se intreba: ''Oare chiar vorbeste ca si cum nu as avea tricoul pe mine sau..?''
Dupa o scurta privire inspre brau, obrajorii se inrosira iar mainile cuprinsera in curce bustul cu epiderma neatinsa de razele soarelui in felul asta, intr-un cadru atat de scapat de inhibitii.

Reactia nu intarzie sa vina cu un galop de mirari si contradictii absolut debusolante; Ii ceru o tigara nudul imbatranit aparut de nicaieri, plin de politete si naturalete in comportament.

Depasit fiind momentul in care ii oferii cutia de chibrituri siluetei, isi puse a doua intrebare: 'cum naiba am ajuns noi fara haine pe trupuri, servind strainii goi cu..?' ;absolut legitim totul pana acum.

Incepusem sa vorbim soptind despre goliciunea noastra, despre ipostaza aceea pe care nu ne-am fi imaginat-o niciodata.

A fost momentul cand mi s-a reconfirmat faptul ca Ea este ceea ce este, si anume o uimire continua pentru mine.
Cu nonsalanta a decis sa nu ne revenim, sa evitam sa ne mai punem problemele de baza ce se aplica in cazurile de criza cum ar fi: ce?, cum?, cum s-a ajuns aici? ; Ca apoi sa-si stearga nisipul de pe fundul alb si sa-mi intinda mana pentru o baie ce va continua probabil lantul de enigme.

- Slab, slab, SLAB ! -

2010-06-20T12:01:00.001-07:00

Eşti în autoturismul unui prieten. Fără ca el să încalce vreo regulă, maşina îi este oprită de un agent de circulaţie. Povesteşte ce se întâmplă mai departe.

Deschideam geamul sa-mi golesc scrumiera.

Eşti în vacanţă pe litoralul românesc. În fiecare seară, se aud zgomote ciudate în hotelul în care locuieşti şi, într-o zi, îţi dispar lucruri din cameră. Construieşte o povestire pornind de la această situaţie.

Cazati la 1 kilometru de plaja aveam de ales ca in fiecare seara, intre ce e de ales si ce-alegem defapt, fara a ne mintii singuri. Pe scurt, totul s-ar rezuma la un 'dormim pe saltele gonflabile plutind pe mare', sau dormim ca de obicei sub mese la terasa cu iz popular printre turisti.

Dupa 3 zile pline de dileme si razgandiri puerile, am ales. Ei bine, am ales ceea ce am fi ales si in restul vietii noastre, plina de praf si departata de vreun univers al Linistii- camaruta garsonierei adapostitoare in vremuri cu 'lipsa de portofel'. Ramanand la ceea ce-am ales, as continua..dar nu-s in stare.

Descrieti un conflict în autobuz între un controlor de bilete si un pasager.

'Duminica, 3 a.m, trei am, 3 ore de stat captiv.'

Duminica dimineata, ma intorceam lenes ca dupa fiecare sambata traita la maximum, pe la 3 dimineata.

Serpuind aleile proaspat curatate de harnicii gunoieri cu proprii-mi pasi, ma incurajam ca mai sunt inca 7 statii; Sapte, sau 7, nu conta; privirea-mi deveni brusc si sec, atintita peste umar; In tot timpul asta cautam sa-mi golesc vezica pe gardul Facultatii de Medicina, ca deh', in ziua de azi, ce om zdravan se mai apuca de medicina pentru a servi patriei la nevoie, la razboi, la foamete, deci e un soi de patrimoniu numai bun de dat dracului, urinand pe ea ca institutie, fie ca esti fost-ministru al sanitarelor, ori ca esti tu, in pielea mea.

'40 de minute mai tarziu, 69 scria pe mine, odata intrat cu usurinta, iesit greu stiam ca voi fi daca de fiece data imi beau banii nepasator fata de posibilele miracole ce-ar aparea eventual, la 3 si 45 dimineata, intre un pipi adecvat tipului de om reprezentativ pentru mine, si picioarele-mi urcande in troleu fara a-si pune intrebari.'

Prin ochii fixi dar cu un cap ametit ca punct de sprijin, vad 69 in fata ochilor.

Pentru cateva secunde se derula tot ceea ce se afla in creierul meu legat de 69. Oscilam intre a-i da semnificatia de 'Transport in comun', virgin fiind nu luasem in calcul vreo pozitie kamasutriana; S-a rupt tot, apoi s-a pus negru.

A laturi de mine, in punctul ce se plasa intre statiile 8 si 7, urca cu gesturi friguroase o femeie ce purta chipiu al M.A.I-ului, si vreo doua liniute din bumbac cusute-n piept; Pentru cateva momente m-am speriat, dar fara a-mi pune problema fundamentala: e 4 dimineata acum, tocmai ma pisam la gard acum.. 1o sau 20 sau.. 30 eventual de minute, iar brusc a aparut un saisi-noua alaturi de care tocmai ma urc cu o meaista.

Am sughitat pret de 20 de secunde; apoi deja ma aflam in bietul troleu proaspat decorat de-o persoana de etnie infratita cu-a noastra, o rroma; De la ultimul si primul meu sughit din dimineata aceea pana ce am realizat 'realitatea', infruntand-o pe-un teren minat cu un numar pervers in estetica lui asezata electronic in fruntea masinii cu spatiu plin de un vid palid si sufocare.

Amintindu-mi de universul masinii, tocmai am simtit un fior gatit in Deja-Vous, fior ce mi-a urcat pe sire prima oara atunci cand am privit unghiular-opus, vazand cum parca spatiul dintre scaune a devenit brusc ocupat de oameni, personaje cu trasaturi blajine. Fiecare dintre cei ce imparateau impartind de cateva secunde pline de purici, iar antenele mutate din loc de o briza potrivita cu anotimpul respectiv; e purtau bluze de treining, altii

:)

2010-06-02T00:12:00.000-07:00

In cinstea lungului timp trecut de atunci pana acum, ma regasesc facandu-mi auto-critica de rigoare.

Ma judec pentru lacune in ceea ce priveste perceperea realitatii inconjuratoare pure, neschimbate, observata la unele personaje cu simtamant matern si patern dintr-o singura lovitura; exact acolo de unde-auzi un:

' lasa seringa ca faci mizerie'

-sincer.

Pur si simplu am cazut in extrema aia in care desi sunt sotul Realitatii pe care bine o cunosc; aceea care te inmarmureste de ingrozire cand iti arata realitatea viitorului. Apoi urmeaza fireste sa te minti singur si sa imbratisezi sexul masculin din aceasta casnicie bolnava, adica Irealitatea-ul care nu are trasaturi dure, gesturi extreme. E genul de gagiu care te-adoarme cu promisiuni corelate cu visele ce se infiripeaza deja in sufletul si mintea ta.

Dupa cateva ore, cateva zile de amor cu Tipul te trezesti cu golul singuratatii in stomac, fara pofta de mancare, fara chef de discutii; Acum esti in bratele ei din nou, te-ai intors la Realitate.

Iar asa cum se stie, si-anume ca-n Realitate revenit fiind, pe fondul singuratatii incepi sa-ti amintesti in toata gaura cea neagra, in golul tau, de momentele petrecute prin teleportare pe "Teatrul Viselor". Erai pur si simplu acolo, fara intrebari, fara framantari.

Dupa ce-ti cerni gandurile ceva vreme te intorci la tine si incepi sa observi cum se imbina sentimentele minunate calatorinde uneori pe sirea spinarii tale, cu negatia exprimata de 'logic', de 'normalitate'.

Brusc incepi sa iti dai seama ca defapt : 'schimbatul vietii asteia' implica:-eforturi/sacrificii, apoi trebuie sa ai macar cateva grame de determinare ce trebuie sa serveasca scopului- deci trebuie sa ai si un scop implicit, altfel determinarea o cumperi, dar pentru ce caci ai doar cu ce sa o "stingi". - Din toate astea =>înd ca 'vrei' sa mai ramai putin in asteptare.

De pe campii intorcandu-ma, simt cum murmura in vene dorinta de a transforma totul in formele dorite de tine dublate de prounzimea pe care o doresti tu si in acelasi timp lucrurile se opresc aici; e totul un flash de irealism, de visare sentimentul dat de dorintele exprimate de tine.

Astfel, te gasesti pe 2 Iunie si balivernezi in asteptare..

Eseu Introspectiv/ (cuvantul) 'Sondaj'

2009-11-16T11:06:00.000-08:00

-'.. Uite ce este, în finalul finalui, până aici am reuşit să mă târăsc; până-ntr-atât m-am
mozolit dus de mil, încât mi se strivesc nervii minţii, după 24 de ani de clişee înrămate, aduse la
rang de piesă cu valoare artistică.
Ai 52 în curând, împliniţi-s-ar, dar eşti în balconul tău de veacuri, şi vezi totul de
sus,poţi şti orice, oricând, ai de partea ta controlul vizual. Îţi lipseşte ceva mult mai fără de preţ, şi anume, ceea ce poţi face în momentul asta practic vorbind.
"Ah, tipi ? Tu poţi ţipa? Scurtând totul, te aude cineva ? .. Cineva în afară de geamul ăla pătat cu amprente-ti neputincioase ? Altcineva? Distanţa?
Nu insemni nimic pentru unităţile de măsură, în momentul de faţă ai doar două fronturi în
care te manifeşti precum un peşte pe uscat : cel contra timpului, a zilelor în sine ce te pun în faţa
cutelor şi imperfecţiunilor; apoi, frontul, ringul în care stau lângă ţine, la jumătate de centimetru, şi nu renunţi la ideea de rang, de etichetă, şi aşa sus ai ajuns cu asta, că uite, dacă la un eventual
cutremur cuşca ta s-ar prăbuşi odată cu toată structura m-ai strivi, aş fi sub tine!
Nu ai făcut altceva decât s-afli prin alţii cine sunt, să pătrunzi în mine indirect, sondând
părerile celorlalţi, într-un stil apropiat de cel cu care zdrobeşti o picătură de apa pentru a-i afla
particulele în mod exact. Şi ghici ce : nu rămâne nimic ; mai mult de atât, cunoscându-mi latura
demonică ce mă face să fierb atunci când îţi simt lipsa de introspecţie la modul direct, m-ai şi
răvăşit, m-ai adus în atenţia şi-n amintirile celora de care nu aş fi vrut să mai aud, darămite să aflu că tu, fiind al meu atâta vreme, ai încercat mă cunoşti prin ei, prin subiectivismul lor.
Departe sau nu de tine, am fost şi sunt în continuare lângă , dar statutul meu a devenit de neatins.
Ăsta e efectul de seră pe care l-ai creeat în jurul meu precum un strat de ozon protector ;Jignind, judecând, intimidând cu vorbe ce le notam în '96-n toamna aia, cu inima strânsă de frică să nu-mi găseşti proverbialitatea ta, transpusă pe caietul 'tip 1' înfundat întotdeauna între podea şi ungherul ascuns al căzii, unde nu ai avut acees ani şi veacuri de ani; De ce ai fi bănuit ? De ce te-ar fi interesat până la urmă activitatea mea, personalitatea mea ?
Deja se trăsese sita ţânţarilor din locşorul tău, din corvoada aia de melancolii şi frustrări
implozive, de data asta etichetă lor ţi-a fost fixată cu piroane din spini. Ai suferit o amprentă
interioară.
Aşa, ca de la om la om exprimându-mă, va fi furtună, principii şi orgolii sfărâmate şi luate
de inundaţii precum nişte statui din staniol îţi vor perinda prin înăuntru, innecand şi ultima barcă
rămasă din tot Imperiul acela, din tot vasul ăla plin timp de 16 ani cu uşi deschise şi căi de urmat.
Nu, nu visa, trezeşte-te din asta, nu eşti acolo, ai fost la uşi, te uitai prin vizor, da' n-ai bătut,
probabil nu m-ai dorit prea mult. Nu eşti acolo, acum eşti aici căci te am ca în palmă, şi deja de 44
de minute stai pironit acolo.
Nu cred că murmur chiar şi eu, adică stând acum drepţi în faţa ta, umilindu-te fără să-mi
dau seamă că ce simt spun, dar fără să gândesc ce spun defapt, ajung în stadiul de a mă auto-flagela, de a apăsa 'Unninstal' la sfârşit de discurs, la 7 etaje distanţă de trotuar, şi de divanul babelor de la scară.
Sunt croit pe accepţiunea lui 'Nu' într-atât de tare încă îmi vine a spune că:nu-mi pasă de finalul ăsta, l-aş face fără de cuvinte în faţa ta. Mimă prin împietrire, aşezat pe marginea piedestalului montat de Videanu, pe vremea când era primar.
Aşadar aş simţi nevoia să continui lăsându-te liber după atâta timp, din pură curiozitate,
experimental caut să simt şi să ştiu dacă tot discursul asta a ajuns undeva, sau dacă până la urmă
anii de referentiat lipsiţi de sondaj, privindu-te cum greşeşti, şi natural, corectând în trăsăturile mele, vor relua ciclul de până acum.
Nu-ţi urăsc lipsă de afecţiune, nu-ţi urăsc lipsa de spiritualitate pe cât urăsc zero-ul din
dreptul directitudinii, al tupeului de a mă lua de gât întrebându-mă ce-i cu mine defapt, acoperind unghiurile din care ceilalţi au decis unanim că.."
''Lasă, lasă tot''; Rămâi la părerea lor '.-

2009-10-20T11:08:00.000-07:00

Ar putea fi un sfat, in trecut forma asta ar fi luat-o. - Parerea mea e ca sfatul primit in momentele cand constiinta nu iti e prezenta, nu te ajuta ; esti prea prins, simti ca nu e timpul sa te opresti si sa infrunti realitatea. Cand singura rabufnire a constiintei tale apare sfios in momente cand te doare totul : te doare lipsa sursei tale de bucurie, si cam atat !
Onest ar fi recunosti ca toate succesele tale din ultima vreme, toate lucrurile frumoase pe care le-ai obtinut, se leaga cu sursa ta adictiva, totul, liceu ti se potriveste ca o manusa cu profilul distractiilor tale din timpul liber, la fel si arta de-acasa, nu e deranjata cu nimic. Prietenia ta amoroasa a pornit mana in mana cu viciile.
La fel e si la mine, tot ce imi place, ce ma pasioneaza, e pe aceeiasi unda cu nota auto-distructiva aplicata zilnic.

Cat?

2009-10-07T13:01:00.000-07:00

Cat de departe o fi seara de iarna singuratica, cu radiatorul pornit pe ''caldut'', iar geamul deschis la balcon sa fie, echilibrand caldura emanata-n brize, cu racoarea adapostita de o ninsoare cu fulgi plini?
E nevoie de echilibru, astfel incat sa fie o atmosfera perfect-ermetica, sa fiu imbiat sa ma usuc ud fiind, prin bataia artificiala a palei.

Trebuie sa deschid usa fara a simtii nevoia de acoperire, nevoia de caciula, ci totul se invarte in jurul scaunului-ca tinta; acela e locul care m-asigura de echilibru.

Apoi, toate lucrurile puse in ordinea dezordinii caracteristice, teoretic, trebuie sa-mi serveasca comfortul, sa-l asigure cumva, caci mana se poate intinde 10 centimetri mai incolo; asta acum. In perspectiva, totul e blur, nu poti fi sigur ca timpul trecut fiind, te va lasa sa te-ntinzi mai mult decat iti este plapuma sa zicem.

Departe ; suntem in luna lui cuptor inca.

!

2009-09-25T13:04:00.000-07:00

Cand ma simt covarsit de probleme, apare automatismul, reflexul de a ma inscalvii situatiei, de a ma lasa controlat.
E greu momentul cand tocmai ti-ai dat seama ca nu te prea mai ajuta nimic. Capul, e pe de o parte material vorbind, pe Terra, insa la modul realist judecand, imaterial nu e aici. Asta-mi provoaca probleme impreuna desigur cu intamplarea care face sa nu stiu in momentul asta, in ce data suntem. Memoria de scurta durata are de indurat rau de tot cat timp raman acelasi.
De la Cap pleaca toate la mine. Iau decizii, si decid sa ma ajut, si sa ma las ajutat doar cand am cu ce-mi saramura narile, fiindca doar atunci simt hotararea si optimismul luptand pentru cauza mea.
Pe cealalta parte putem discuta despre impotenta mea din punct de vedere sentimental, lipsa mea de atentie si de meditatie in legatura cu ce exista pe langa mine, nu doar in ''viata mea particulara''. Asta se numeste egoism, desi nu e egoism propriu zis, dar daca vrei sa ma iei la bani marunti ma poti inchide cu urmatoarea : " Pai, zici ca de la cap pleaca totul, cum zici tu ca nu e egoism propriu-zis, daca e clar ca in vreun fel ai putea renunta la obiceiuri, ca sa poti fi mai atent la mine '', si cu asta, sah-mat! Dar pe undeva inca simt faptul ca nu e un egoism pur sange, pentru ca simt deasemenea ca problemele mele sunt arhicunoscute, si ca se trece peste asta.
Doar ca acum, in loc sa fiu limpede, sunt confuz, toate fazele au vent cu viteza unui TGV parizian, si m-au facut din nou sa ma gandesc daca nu cumva ori sunt inconjurat de oameni care nu ma inteleg deloc, si la unele faze sunt batuti in cap, dar e din cauza varstei, si se scuza cu un sarut parintesc pe frunte sau cu o strangere de mana frateasca. Dar nu pot omite nici varianta in care eu sunt batut in cap, si defapt, sunt chiar coplesit fara sa-mi dau seama de lucruri ce-au inceput sa iasa la suprafata.
Viata mea se rezuma deocamdata la a face zilele sa treaca pe langa mine, invatand si bagand la cap doar ce-mi place, ce vreau eu.
Sunt zile cand nu as vrea sa te aud, as vrea sa fi surda si sa nu auzi ceea ce nu am sa-ti spun in zilele alea. Ar fi mai util sa inregistrez o singura fraza, si de fiecare data cand imi ceri sa-ti povestesc, sa ii dau play, si sa o auzi. E limpede ca nu fac decat sa pierd vremea, e clar ca am zile cand chiar nu am nimic de zis, pentru ca nu am gandit nimic, nu am facut nimic, tu asta nu ai capacitatea sa intelegi.
Ei bine, dupa ce-am sa rezolv cumva problema cu mine, am sa-ti permit sa ma vrei mereu fiind tipul ala, care te-a captivat. Atunci am sa pot sa rad cu tine in fiecare zi, sa te caut in fiecare zi fara sa ma simt istovit si gol, pentru ca pur si simplu asta e, e tot mai aproape finalul si ma preseaza tot, si nu-mi ramane mai nimic de facut decat sa imi mai sacrific o zi in stilu'-mi caracteristic, uitand de tot, construindu-mi planuri cu o imaginatie si o hotarare bine impamantenita la momentul ala, ca apoi sa constat ca vreau din nou in acest carusel, in acest cacat de care nu ma mai satur, si pe care-l pot transpune in imaginea karmei mele.
Nu e prea grozav, stiu, si tu stii, si ei stiu, doar ca nimanui nu-i pasa, nici macar mie, de faptul ca maine e o noua zi, in care probabil voi ceda iarasi daca voi avea ocazia. Vlad stie cel mai bine ce-seamna sa nu mai suporti gandul si dezamagirea ca esti din nou Acolo, ca din nou esti tipul care la 3 dimineata intra cu cacatul in mana, facand haz de faptul ca era sa calce in respectiva reciclare intestinala. Dar eu nu sunt Vlad, sunt mai mic, mai mic si mai usor de digerat.
In timp ce el e un betiv prietenos cu cei dragi, eu sunt un narcoman legal, de marime mare care uita de tot, de viata lui, de oamenii de langa el, si se poarta in acelasi ton cu ei.
Nu e reconfortant sa nu poti fi fericit cu adevarat fara, la fel de ne-reconfortant e si gandul ca nu faci cu adevarat ceva, iar asta merge mana in mana cu lipsa de incredere in proprile forte, si te impinge practic la indecizie si agonie prelungita.
Imi e greu dar se pot face inca ceva.
Pana atunci, sper sa-mi simtit lipsa cat se poate.

2009-09-14T10:23:00.000-07:00

Am trecut prin atatea promisiuni, minciuni, negari, negari vis-a vis de sine incat mi-am pierdut increderea in ce pot. Practic, nu mai stiu ce-nseamna sa ''NU''. Nu, pur si simplu am uitat. Am uitat tot : si cum era inainte, si cum a fost ieri sau acum 2 luni. Tind sa spun ca la fel. Si astfel n-as fi chiar departe de-adevar. Asa sunt !
Nu imi mai doresc cuvinte, planuri, motivari, apropieri, incurajari, lamentari.
Acum nimic nu ma mai salveaza din tot cercul asta in care m-am bagat. Am terminat toate sansele omenesti de a ma redresa, am mintit atat incat m-am crezut si eu, si n-am ajuns decat la momentul cand deja nu-mi mai arde de vorbe.
Totul s-a simplificat acum, am terminat portiile de promisiuni, de ''maine nu''. Mi s-au dus planurile, nu mai am nevoie de ajutor, nimic nu ma poate ajuta.
Eu sunt si lacatul, si cheia, in acelasi timp.
Mi-e sila de lamentari, si de dorinta de a rezolva.
Nu a mers nicicum : nici cu vorba buna, nici cu auto-sugestia, NICICUM.
De aici incolo, ori o fac de la sine, pentru ca trebuie sa o fac pentru mine, ori..

'' Bergenbier - PRIETENII stiu de ce, simt de ce, nu intreaba ''de ce", si ei traiesc in acest mare ''DE CE''.

2009-09-02T08:47:00.000-07:00

Ciclul '' Hai sa te rog a 'n'-a oara sa.. [...] "

Ar fi cam a sasea rugaminte pe ziua de azi, ti-ar putea fi de folos totusi : deschide '' u tube-ul'' de pe Goagal, si scrie : Red hot chilly peppers- road trippin' ; poate o ai, nu-mi pasa, si daca-asculti Purple Haze acum, si-ti lovesti genunchiul drept cu palma imitand premierul ala sec si fain in acealas timp, te rog, asculta aia in timp ce citesti.
Amandoi suntem cam pe acelasi drum, ascultand in dimineti care pentru mine au un farmec aparte, tot felul de leacuri muzicale. Tu cand esti trist, esti pe slow-uri, pe ''aduceri aminte". Fie ca asculti Wind of Change si-ti lacrimeaza ochii de furie pe "the brothers" care au inceput sa nu te respecte si oarecum sa te desconsidere. Stiu frate, doare, eu am plans in pumni la aceeiasi masa, pe aceeiasi banca, chiar langa oamenii care nu mai dadeau 2 lei de un pachet de Plugaru la Super Reduceri pe mine. Dar asa i-am iubit, ca am stat langa ei oricand. As fi sarit sa ma lupt cu altii pentru ei, ii primeam la mine in casa.
Doar ca tu nu stiu daca ai cultura exemplului si a razbunarii renascand din propria cenusa. Eu abia de 2 zile am inceput sa simt asta, si iti spun. Asta ar insemna cam asa : '' Fara regrete, ai bere in fata amice", apoi te vei trezi intr-o dimineata cu soarele in fata si vei sti ca nu mai e timp pentru tine ca sa te scoti. Gandeste-te doar ca pe tine nu te va ierta nimeni daca scapi de sub control circumstantele astea blestemate, care au fost creeate de om pana la urma. Ma refer la bani, daca nu ai inteles deja ; da, la bani si la toate formele astea, pe care societatea le-a adaptat intr-un mod blestemat ( repet, cuvantul asta trezeste furie in mine ), facand masa dependenta de exchange-uri care ar putea sa nu existe la scara asta capitalista. Mai mult de-atat as spune ca nu e doar un drog, e o depresie adevarata, se creeaza complexe, oamenii mor, UN BLESTEM !
Nu te vei ierta nici tu, si cred ca simti ca mine cand ma refer la sentimentul ala provocat de constiinta, care te face sa vrei sa te poti bate singur, si lasa urme serioase, regrete. Tu nu ai nevoie de ele, nu ai nevoie sa te-ntorci la trecut, sa mai fi afectat de el, tu renasti, spre asta te-ndrepti. Iar daca trecutul se va intoarce cumva spre tine, intr-o forma sau alta, realizezi ca in momentul in care se intampla, face parte tot din perioada ta de renastere, e un hop, cand il vei trece, nu te va mai intoarce din drum nimic, pentru mult timp. Ar fi o experienta, de evitat, dar orice s-ar intampla, lasa trecutul la locul lui, sa te doara cand iti amintesti, caci e firesc, dar acolo e cicatrice, e piele moarta, fara sentiment, nu mai are cum sa se jupuiasca si sa iasa. Impinge totul la locul lui cu politete si diplomatie, iar la reactii dure pastreaza-te calm si jovial ( ajuta mult atitudinea asta in cazuri cand altfel ti-ar pulsa inima la 3'80). Stii la cine sa apelezi daca e cazul.
Atat cu asta, nu e un subiect greu de digerat, stii ce-ai de facut.
Cred ca ti-ai dus depresia pana la capat, cred ca telefonul primit si raspunsul tau diplomat, concis si corect a fost sutul in cur care te face sa te imbeti asta noapte fara sa te gandesti la datoriile de la magazin, iar maine vei avea geamul deschis si vei lasa soarele ala deschis in profunzimea razelor ce-ti bat in ochi, sa-ti ureze ''buna dimineata mestere", a inceput !
De-asta cred ca a venit alt timp atat si la mine, cat si la tine.
Eu unul acum, mi-am obtinut starea asta prin prisma ''bailor nazale de pe scaunul tau, sculptate cu folia mea draga de Metroclopramid, care de fapt e a ta". Acum mai am un hop : trebuie sa reusesc sa-mi induc starea asta in maduva sufletului si a mintii mele, sa nu devin dependent de Metroclopramid si Gluconat de calciu ( de la Zenitiva- ce-l recomand tuturor care inca asteapta "ziua cea buna" in felul in care-am procedat si eu). Atat despre mine.
Tu. Tu esti un om mare pe care mi-l voi aminti toata viata, orice s-ar intampla. Tu. Tu ai un suflet mare. Tu. Tu nu te-ai gandit la momentul cand ti s-a povestit despre Osho, sa citesti singur cartea aia, te-ar fi ajutat sa iti egalizezi interesele proprii cu dragostea cu care oferi celorlalti diverse. Asta probabil pentru ca tu nu ai mers cu nasul pe 15 lei, si pentru ca nu ai avut ocazia sa bagi in piept un 0.2-0.3 cu niste oameni pe care-i cunosti de mult, dar cu care nu te-ai fi asteptat sa mergi pe blat vreodata spre Bucuresti. Nu ai playerul meu ''Well'' care-mi urla Tool-part of me :

I know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.

You are a part of me.
You are just a part of me.
You are just a part of me.

You don't speak
You don't judge
You can't leave.
You can't hurt me.

Just here for me to use.
You are just a part of me.

know you well, you are a part of me
I know you better than I know myself.
I know you best, better than anyone
I know you better than I know myself.
I know you well, better than one might think.
I know you better than I know myself.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than anyone.
I know you well, you are a part of me.
I know you best, better than one might think.
It's time for you to make a sacrifice.
It's time to die a little, give it up.
I know you better, better than anyone.
I know you better than I know myself.

A part of me

Cam asa prietene. Asta trebuie sa vezi. Partea din tine care te calauzeste dar care nu te judeca, care ti-e prietena si te cearta, dar in termeni care te fac sa nu te revolti, ci sa intelegi. Asa trebuie sa-ti vorbeasca. Apoi ar fi bine sa apara mai des partea cealalta, care ti-e dusman, care te vrea om normal, ''un robot'' cum ar spune sufistii. Rolul lui ar fi sa te palmuiasca daca cumva te lasi, daca-ti apare dorinta de renuntare.. Doar ca de obicei apare tendinta aia imatura si tampita de a te lupta cu ''straight-ul" din tine. E o prostie, Latura aia din tine, ti-e prietena, e a ta, te-ar duce pe o cale dreapta, dar sa nu uiti ca tu faci jocul, si poti lua ceea ce-ti trebuie tie din fiecare din Laturi, nu trebuie sa fi copilul lor, sa te controleze ca la 13 ani, tu esti matur si le accepti si laudele, si dojenelile, si mai mult de-atat, se-asteapta de la tine sa te-ndrepti, iti doresc binele.
Daca privesti in perspectiva si apelezi la memorie, iti vei aminti ca faza asta e precum cea de-acum cu bunica-mea. A simtit inceputul schimbarii, simt ca e alta atmosfera, si se-asteapta de la mine sa ma-ndrept, s-apelez la maturitatea ce-am capatat-o pana acum. Acelasi lucru si la tine amice, Mata Mare e a ta, nu te lupta cu ea, arata-i ca te schimbi si apoi te lasa din latzuri pana cand deja te simti stapan total pe simturile, dorintele si vointa ta de-a fi ceea ce-ai vrea sa fi. Si vei simti ca esti pe proprile picioare, si Latura ta care te agaseaza uneori e alaturi de tine.
De-asta imi place Road trippin'. Am doi aliati deja, doar ca trebuie sa ma tin de treaba ca sa-i simt in mine odihniti, impacati, linistiti si pe faza zi si noapte.
Daca i-as povesti unui Parinte despre Partile mele ar imbraca totul in ii de Ingeri Pazitori, si nu, nu as fi de acord.
Nu-mi plac Ingerii, Ingerii nu ma trezesc la 4 dimineata framantandu-mi mintile, Ingerii nu mi se releva in somn. ''Ingerii mei'' poarta blugi albastri deschis, prafuiti cu nisip de Vama, si camasi de pijama, pentru ca desi in timpul unei zile dorm, se trezesc ori manati de un dush cu gust amar si lacrimari, ori din cauza nevoii mele Laturi in unele momente. Cu toate ca imi sunt alaturi mereu ar fi in stare sa ma dea cu capul de peretii unui spital de nebuni daca-ar fi cazul. Cu asta ma santajeaza in discutiile cele mai negre ; cu reprimarea ce imi va fi aplicata de societate,care intr-un final ma va impinge intr-un pat de spital. Nu neaparat societatea, poate propria familie. Depinde cred de cat de rau as ajunge, dar nu cred ca e cazul. Probabil as vorbi chestii care pentru altii nu reprezinta nimic, si pentru mine totul ar avea sens. Asa cred.

Citeste. Citeste, apoi Reciteste si zambeste amice, vino pe drum langa mine, nu te astept, dar prinde-ma din urma; am incredere !

Cauta iarasi Viata de Vie - Propriul Dumnezeu, si ai incredere in tine. ''Nu ai lanturi, sa te tina legat, si nu te leaga nimic '' - doar datoria fata de tine.

Cu drag, '' Aristotel din Militari "

P.S : poate-ti mai amintesti poanta cu Aristotel din Militari, dar daca nu ti-o reamintesc : era primul semestru dintr-a12-a, si ma temeam ca raman la filosofie. Nu aveam note, eram bata, chiuleam, plecam de la ora cu bagajul de munte in spate ca sa prind trenul spre 1 mai-ul ala. Singura sansa era portofoliul ala facut la 4 dimineata, cu aroma de hasis. Si poanta a fost ca la sfarsit, l-am predat, si in loc sa-mi scriu numele, am scris pe dosar Aristotel din Militari. Profa de romana s-a distrat copios in cancelarie aratandu-i Nazdravanului mostra mea de umor trist, pentru ca realizam ca exista sanse sa raman corigent daca nu are umor si dl profesor.

2009-09-01T05:27:00.000-07:00

Viata mea e frumoasa atunci cand nu sunt nevoit sa-mi calc pe mandrie, sau cand nu mi-e calcata de ceilalti. Mai frumoasa va fi daca voi reusi sa ma simt fericit calcandu-mi pe mandrie fara sa simt ca fac asta. Sa se transforme totul intr-un masochism aparent nefondat. Una din partile mele ma va judeca si-mi va ridica semne de-ntrebare, nu ar intelege unde a disparut revolta, nu ma va recunoaste, dar stiu cum sa o indulcesc, sa o calmez precum un diplomat cu studii. Solutia ar fi sa-i arat ca revolta nu dispare, doar ca ar putea fi canalizata pe alte lucruri din alte dimensiuni, poate inca nedescoperita.
I-ar fi sete cred sa loveasca un om care merita cu adevarat, i-ar placea sa reactioneze in voie intr-o maniera dement-controlata. Mi-am gasit acea parte din mine destul de plictisita in ultima vreme, deja fierbe intr-o sila si-o plictiseala care o face sa ma afecteze revoltator de revoltator. Aduc ceva nou pentru ea.
Deci, ce-ar fi dragele mele celule puse pe rele sa schimbam unghiul si sa ne rotim 180 de grade in sens invers, si sa reactionam impreuna pe masura cand e cazul ?
Asa ca, linistit fiind in privinta ce-o discutam mai sus, voi putea sa schimb ceva intr-o stare de calm.

2009-08-28T06:45:00.000-07:00

Nu-mi place sa ajung la momentul cand scenariul pe care eu il dictez, pe care eu l-am creeat, deci tot eu il omor, sa se intoarca impotriva mea, sa il scap de sub control.
Cand personajele pe care tu le ai langa tine, in jurul tau, inca de cand te nasti, se intorc impotriva ta, desi tu traiesti cu impresia ca raporturile pe care le ai cu ele, sunt cele corecte, si defapt ajungi la concluzia ca ti-au intrat in intimitate, iti iesi din fire, nu stii incotro sa o iei.
Totusi, realizez ca e jocul meu de sah, eu am stabilit coordonatele, si teoretic, cheile rezolvarii problemelor, exista, doar ca am creeat universul asta pana la un anumit punct, apoi singur s-a dezvoltat, si se pare c-am fost departe de el, nu l-am supravegheat indestul, iar acum se razbuna pe mine, se rascoala.
Trebuie sa regandesc toata schema dupa care am jucat pana acum de la capat, piesa cu piesa, si e foarte greu, dar altfel nu voi gasi rezolvarea, nu voi pune stop valului asta care sta sa vina peste mine si sa ma stearga, sa ma anuleze.
Nu acolo trebuie sa ajung.
Cand m-am apucat de facut ceva, indiferent ce, am stiut exact distanta perfecta care trebuie sa o pun intre mine si ceilalti, pentru a nu se amesteca. Timpul a trecut pe langa mine, si fara sa vreau, personajele mele dragi au inceput sa-mi calce teritoriul. Si crede-ma, e foarte greu sa-ti joci latura ta, prezenta in prezenta celor dragi, care-s personaje in viata ta. E dificil si te simti las, rau, mincinos cand scriptul asta are rolul de a nu-i rani pe ceilalti, si la un moment dat ii zaresti pe cei pe care-i credeai la locul lor, ca se lupta cu tine si te judeca. Te dezmageste ca nu ai reusit sa domini pana la capat, si ca nu sunt fericiti din cauza ca ti-ai pierdut controlul asupra universului tau.
Scriu vag si prost.

Cand usile iti sunt deschise, nu mai bate, intra

2009-08-21T11:48:00.000-07:00

Cand totul se va sfarsi, totul va fi public, la nivel mediatico-familial se va afla ce si cum.
Candva se va sti de ce, cat timp si cand.. si cred ca fi iarasi schimbare de era.
Nu as fi pregatit acum sa preintamplin astfel de probleme in momentul de fata.
Adevarul e undeva pe la mijloc : timpul se scurge si momentul se tavaleste pe jos de nerabadare s-apara neprielnic ca de-obicei.

-------------------------------Dupa luni de zile----------------------------------------------------

Totul a devenit public si deranjator pentru public in sine. Zic 'Eh' ca trece, se uita, se ia totul de la 0, pana in final, si ei se vor fi obisnuit cu a mea clepsidra. Parca e pusa de-a-nboulea, asa incat nisipul scurs dintr-o camera sa nu se termine niciodata, sa nu se opreasca oricat de putin nisip pare ca se-afla-n camere.

... le trece!..

Acum, si mai in prezent, adica eu completand spatiile-astea chiar cand le voi si posta, as spune ca fac ce fac si tot la propria mea persoana ma intorc, egoul meu drag. Nu va luati ca egoul este egou si nu ego-u', pentru mine e ca si cum as spune ca nu ma cheama Ionul ci Ion-ul; unde-ati mai pomenit numere despartite cu liniute pe la noi prin neam ?

--------------------------------------Acum mai exact...........................................

Vreau sa plec, sa plec plecat fiind, apoi sa dau sarut-mana si sa astept jignirea de rigoare caci presimt ca-i va fi mila de mine desi nu stiu care din noi e mai demn de simtamantul acesta*Retoric.

--Daca plec, anunt. Daca nu anunt, am murit ! :))--

2009-07-30T11:10:00.000-07:00

Norul negru incepe sa-si faca loc, e undeva acolo pe cer si zambeste asteptand sa-i dau atentie..
Stiu ca gluma se ingroasa, stiu ca voi visati ca si mine sa plecati acolo.
Fiti seriosi, terminati-va cu prostiile, acolo nu e locul vostru, in atata imensitate de spatiu, timpul nu se masoara in ore, iar la bariera, la intrare pe Taram nu e taxa
Stateam in cocina asta de scaun si cum toate mizeriile plastice deja imi invadasera spatiul intim, peste tot aveam absoluta nevoie de surse,de un pic de intransigenta in caracteru-mi murdar. Trebuia sa imi dau seama ca e mult mai tripant sa primesti un telefon la ora 4 dimineata cu ''hai acolo'', si sa cobori in pijama, cu ghiozdanul in spate, si du-te nene. decat sa zaci toata ziua in casa.
Cand ma satur de mizeria mea, ma duc si-n mizeria altora sa ma inspir. E un fel de curcubeu de cacati. fiecare nuantat cu un maroniu de un galbui mai albastru, sau galben cu urme de samburi de pepene, dar de pepene mancat cu oarece efort la masa printre injuraturi si goneli. As fi vomitat la prima sanctiune, dar deja cand vine vorba de ''mancat cacat'', consider c-are sens sa fiu si eu acolo.. la masa..
Nu a fost nimic de-nteles din toate cuvintele astea. Totusi, nu e fara sens, pentru ca tot ce-i aici, e aparut undeva prin viata mea, nu-s doar inventii usor de starpit.
Sunt mai obisnuit si mai impacat cu mine insumi, iar tocmai acum, ceilalti se gasesc sa na dezobisnuiasca.

2009-07-30T10:59:00.000-07:00

Nici nu am idee cum scriu, de ce scriu.
Is asa de maidanez, asa de plastice par toate lucrurile din jur ; Patul e de plastic, e tare si nu-mi gasesc confortul, iar patura portocalie nu se trage de sub curul meu ca sa vina pe mine, sa aiba grija sa ma inveseleasca si sa ma inveleasca.
Plec de la ''titulatura'' de subapreciat : Nu voi face nimic pentru ca :
''La aia nu sunt bun, la aialalta la fel''
Sunt multe in jurul meu, de pilda muzica Urmei, ma linisteste si ma tine gandindu-ma ca acum nu am nimic, si va trebui sa o iau de la 0.
Nu exprim nimic, nu-mi trece cu nimic dorinta de a impietri pe scaunul asta. nu-mi explic cum orele au trecut ascultand aceeiasi morala, acelasi bocet, aceeiasi treaba.
Nu mi-e prieten nimic acum.

2009-07-27T23:42:00.000-07:00

Il astept pe Octombrie, cu nuantele lui pale, pierdute pe sol.
Il astept de la geamul din balcon, murdar, prin care se vad oameni ce par normali, dar cine stie..
Tot ce-mi trebuie este o agenda de perete, inca de pe vremea asta una mare pe care sa scrie in fiecare zi data si ce am de facut obligatoriu in ziua aia.
M-as organiza cumva, acum insa nu trag spre organizare, nu trag spre mare lucru, pur si simplu astept.
Nici la faculta nu-s inscris, nu am mari planuri deocamdata.
Parca nu mi-as dori nimic, dar totusi, imi trec atatea prin minti.
Visez la masa din sufragerie cu oameni dragi mie aproape , intr-o atmosfera de sarbatoare cat se poate de serioasa, cu sarmale, vin si bere.
Atat de rau imi doresc sa razbun sarbatorile care-au trecut pe langa mine intr-o maniera dureroasa.
De Craciun nu a fost timp de Craciun. A fost timp de contemplatie, a fost o vreme de intristare pana-n maduva oaselor. Si-apoi, a fost greu chiar si pentru un ignorant ca mine sa fac abstractie de lumina stinsa din sufragerie, iar undeva din dreapta, de pe canapea sa se auda o tuse bolnava de batranete a fost ''fluierul de final''. Stiam ca-n atmosfera asta-mi voi trai restul perioadei alaturi de ei doi.
El bolind de batranete, iar ea de jale si singuratate.
In minte totul mi-e ca un film, cand vine vorba de sarbatorile recente petrecute pe-acasa.
Scena cu noi trei, scena in care am propus macar in trei persoane sa servim un paharel si sa mancam ciorba de pranz la masa din sufragerie.
Masa din sufragerie goala ma obsedeaza, imi lipseste caldura ei, imi lipsesc picioarele tatei imputsind toata sufrageria, sufrageria, sufrageria.
Imi pare asa de rau si ma infrigureaza si acum gandul si aerul ala rece lasat in urma de raspunsul celor doi, ca urmare a propunerii mele.
A ramas doar ''nu-ul'' acela gol si singurel.
Unchiul a lipsit de Craciun, din orgoliul bunicului, eu am lipsit de la masa din inertie, iar tata din voia.. cui are voie sa decida lipsa unui om din sufletul familiei, din sufletele noastre, din sufletul meu.
Nu a ramas mare lucru, doar doi oameni la masa acum, de multe ori doar unul, iar cu voia altora, inca 3-4 in plus.
Cred ca din putinele resurse umane, voi improviza ceva, si voi continua sa visez optimist la sarbatoarea viitoare..

''Scoala puiule, scoala, e noapte-afara''

2009-07-25T05:44:00.000-07:00

Nu vad sa fac diferenta dintre ce era odata, si ce e acum. Nu mai stiu ce aveam atunci iar acum nu mai am. Acum simt ca parca asta mi-a fost caracterul dintotdeauna, cel pe care-l am acum.
E stupid. Mda, e tampesc sa ma gandesc la prostii d-astea, nu eu ce discuta despre caracterul meu, pentru ca mi-e clar ca e natural sa se fi modificat, sa fi evoluat in experienta, si sa fi involuat din cauze sintetice.
Inca-s adolescent, si asta e clar. Am obiceiuri de ''ne om'' cum ar fi spus bunica-miu, la modul ca nu ma deranjeaza daca-mi pun un tricou pe dos si nu-mi dau seama, iar daca-mi dau seama, sau imi semnaleaza altii, nu ma supar daca-l las asa. As prefera oricand sa dorm pe jos decat sa dorm in pat, ''ca oamenii''. A fost si va fi ciudat mereu pentru ei felul asta al meu de a fi, niciodata nu vor gasi cale de mijloc. Si asta pentru ca nu ma cunosc decat 50%, iar restul procentelor chiar nu le apartin.
Ei ma judeca la nivel de 50%, exact atat cat cunosc din mine, si tocmai partea aceea din mine imi scoate moravurile la suprafata si ma face de ne-nteles pentru ceilalti.
Prefer sa tai si sa spanzur in jur ca sa-mi fac loc si de oxigen in orice moment. Daca mi se pune pata, am plecat si s-a terminat. Si asta e de neinteles pentru prietenul meu Nistor ( i-as fi spus razand Dristor, dar ieri tocmai m-a amenintat ca.. daca ii mai pronunt numele ma injura ), el nu intelege de ce nu aleg cai de mijloc, si prefer brusc sa iau decizii ce par pripite poate, datorita rapiditatii cu care le iau. Tot ce stiu insa e ca asa sunt eu. Eu vad oamenii care sunt in raport cu mine in felul urmator : e ca intr-un joc 3D, toti ceilalti au fiecare cate-o culoare, si in tot timpul in care traiesc langa mine, culorile lor se modifica, si la unii se-aduna lucruri care ma fac sa nu ii mai vreau.Si tot ce vreau sa zic cu asta e faptul ca tocmai, nu iau decizii bruste, nu o iau razna si imi bag picioarele spontan. Spontan o fac deja cand trebuie sa plec, si ma decid sa nu mai intretin niciun raport cu cineva. Totul se aduna, si rabd, si ma cert, si incerc sa-ndrept omul care-mi este drag si pe care-l mai vreau aproape, dar cand mi se raspunde cu dosul, plec. Eu nu jignesc ; plec mai departe si stiu ce-am de facut. Din nefericire pentru mine, nu intotdeauna reusesc sa ma tin de ceea ce stiu ca trebuie sa fac pentru a-mi fi mie bine.
Momentan, consider ca pentru mine s-a terminat o era.Totul pare ca-ncepe sa se deschida in fata mea: cunosc tot felul de oameni pe care deja ii plac, am libertatea de a-mi indeplini dorinte la care ma gandeam anul trecut, in perioada bacului. Visam pur si simplu cu ochii deschisi la ziua de astazi, ma vedeam sezand relaxat gandindu-ma la tot felul de vise pe balcon, fara nici un stres.Intr-o saptamana vine momentul cand voi canta pe plaja in Vama Veche, si in tren, si peste tot piesa aia de la E.M.I.L, In Vama. Geniala !
Era ce tocmai s-a terminat lasa in spate oameni si conjuncturi de toate tipurile si culorile : de la ciori cu freza facuta si geanta de mana, pana la albinoase satene-blondin, cu nasul ascutit, bagat in tot felul de treburi.
Ar fi momentul prielnic sa trec total mai departe peste cele doua pierderi din ultimii 3 ani. Insa ramane o usa deschisa tot mereu cand vine vorba de capitolul ''Casaulties''. Tot mereu va muri cineva in jurul meu. Si cand voi ramane ultimul, voi decide daca o astept pur si simplu, sau mi-o provoc singur, precum tata. Dar e devreme acum sa vorbesc despre asta, e 6 juma' dimineata cand soarele nici nu si-a mijit razele printre nori, nu e timpul.
Ii las in urma pe Petcu si restul, in mare parte, o sa fac asta pana o sa dispara de la sine.Cel putin asa sper, nu mizez toti banii ca asa va fi, dar.. pot macar spera . (Asa cum si la ora asta sper sa fi venit plicul de la Ariana).
Asta e o dimineata perfecta : Hendrix, de vreo 5 ori ''Hey Baby'', ''Wild thing''.. 1 Geo van' der Ness , o cafea scurta ca de la aparat, si o bunica vomitand din cauza fumului de tigara in toiul diminetii, pe la 5, apoi urmand bineinteles sirul nesfarsit de blesteme. Tocmai ma gandeam ce-as face daca acum as gasi-o nemiscata.
Astept sa pornesc inspre inainte, si sa nu ma mai opresc asa des.

2009-07-12T06:33:00.000-07:00

In curand sunt tentat sa-mi pierd rabdarea si sa am tupeul de-a-ncerca sa-i uit pe aproape ''totii'' din jurul meu si sa-mi pierd cumva urma.
As lasa in spate o casa unde e aproape totul la ''botul calului'', mai putin armonia, care lipseste din multe motive, unul din ele fiind chiar eu.
Eu stric totul cu neglijenta mea si nepasarea mea vis-a vis de tot ce ma inconjoara cand vine vorba de familia din partea tatalui ; la modul sincer vorbind, familia tatalui m-a avut in ingrijire mult timp, iar acum, iata rasplata : nu ma duc sa cumpar paine exact cand mi se cere, am un inceput de barba si am de gand sa-mi las parul sa creasca la infinit- adica un fel de golan care se intoarce acasa la 3 dimineata.. e amenintator pentru ei, ar fi vrut altceva din partea mea. Si-ar fi dorit probabil ca la batranete eu sa fiu cel care le-aduce cana cu apa la pat, doar ca acel ''Eu'' momentan are telefonul inchis si e plecat prin oras.
Realizez ca tot ce spun poate fi folosit impotriva mea intr-un eventual proces.. de constiinta in cazul cel mai tragic, si-apoi, asa liber ma simt sa zburd fara a da nici o explicatie, si ma gandesc totusi ca Dumnezeu nu ma va judeca pentru toate astea, pentru ca nu asta e rolul lui ( asta din punctul meu de vedere ), altcineva, cine ? Sunt un personaj care rareori e imbratisat, bagat in seama asa, pe degeaba. Am niste aparente in dotare care sperie si indeparteaza superficialitatea, astfel incat nu am decat 2 prieteni buni. O vaca si Banel. Situatia asta sta exact cum trebuie pentru a nu ma teme de judecata altora.
Nu mi-a placut niciodata ca altii sa vorbeasca in numele meu, sau eu in numele altora, si am fost totusi silit sa o fac ani de zile, ba intre tata si mama, ba intre bunici si mama, mama si bunici, bunici si tata, unchi si bunici. Toti sunt niste bolnavi irecuperabili lipsiti de orice simt al linistii, al pacii ; nicio treaba cu ei, departe rau.
De cand ma stiu au existat certuri in jurul meu. Incepand cu jignirile dintre ai mei cu ''hai sictir ! -hai sictir tu in pizda ma-tii'', pana la bunici vis-a vis de tata, pana la cearta care mi-a frant sufletul, aceea dintre bunici si unchiul meu, moment in care mi s-a interzis sa merg la unchiul meu, si totusi fugeam pe-ascuns la el. Am trait sa vad si batai dintre ai mei, momente cu pocneli, etc. Am vazut multe, si sunt satul de a da explicatii. Daca cineva vrea sa-mi exprim o opinie, sunt de acord, dar sa dau explicatii nu, sunt absolut scarbit.
Ma vad stand in garsoniera inchiriata, undeva prin drumul taberei, linistit dar singur, singur dar liber.
In situatia in care m-as muta cu adevarat, as vrea sa ii vad reactia bunicii, sunt curios daca va parea nepasatoare, sau daca ma va cere inapoi. Dupa mine, cea mai probabila e varianta intai.
Ramane de vazut insa. Totusi, orice ar fi, dorinta mea de a sta singur este mai mare decat cea de a sta acasa doar de dragul ei, si-apoi, cred c-am mai spus-o, simt ca-s la varsta cand nu am de ce sa fac compromisuri in ceea ce-i priveste pe ceilalti.
Adica, atatia ani au spus despre mine ca nu sunt bun de nimic, m-au facut sa ma simt 0, iar acum ar vrea sa ii fiu aproape ? Corect ar fi sa stau, dar cum nu sunt pregatit pentru compromisuri, nu o voi face, si-mi voi asuma plecarea din ''sanul familiei''.
Asta ar insemna practic ca va trebuii sa intretin o casa descurcandu-ma in mare parte singur in ceea ce priveste cumparaturile, curatenia, platile, etc.
Va fi interesant sentimentul de autonomie ce urmeaza sa-l am odata cu intrarea in posesia mea a unui loc doar al meu.
Abia astept sa nu fiu singur, sa chem cate o noapte pe cineva, sa jucam table, sa bem o bere, sa ne uitam la un film, ''sa mai facem unu ''..
Mi-ar placea sa respect locul in care locuiesc, si sa am grija pe cat se poate locul unde traiesc, si sa impun acest respect si celor care vin la mine.
Ar fi odaitsa mea in care sa-mi fac singur un cartof prajit, un ou, o cafea sau " sa fierb niste k." :))), (eram ironic vis-a vis de cineva drag, atat.).
As vrea ca la ceva timp, garsoniera sa-mi fie plina, m-as simti in largul meu alaturi de cateva suflete.
Atat !

Gata, s-a terminat - astept refrenul :

2009-07-07T10:05:00.000-07:00

Nu am sa scriu multe despre perioada ce tocmai a trecut si totusi, inca o simt prezenta. Intr-un tarziu m-am linistit, si am inceput sa-mi creez bunul obicei de a ma trezi fara sa imi vina in cap sentimentul ca ''parca'' mai am un examen de dat, de facut ceva. Abia m-am obisnuit.
Nu ar fi multe chestii de spus, totul a trecut neasteptat de bine pentru mine, si in general pentru toti cei mai apropiati de mine care au dat bac-ul.
E vorba de oamenii aia pe care si inainte de ziua unui examen povesteau dimineata la 7 pe terasa in Valencia de betiile recente, de fumageli, etc.
Altii au ales sa vina de la 7 la liceu, sa absoarba tensiunea aia infricosatoare din curtea scolii, care se instaura imediat ce intrai in curte si-i vedeai pe aia care citesc ingrijorati din foi, caiete, memoratoare.
Eu i-am vazut, i-am surprins asa, fiind foarte relaxat, detasat, ceea ce m-a ajutat sa nu ma panichez foarte rau, sa nu-mi fac o ''karma proasta'' in ziua respectiva.
Totusi, oricat de relaxat ai fi, nu ai cum sa iti dai seama de tensiunea ce pluteste in jurul tau.
Revenind, as spune ca am ramas la fel pe toata perioada examenelor, avand aceleasi proaste obiceiuri ca indeletnicire, in fiecare zi. M-am dat batut, m-am lasat prada dorintelor si.. m-am descurcat pana la urma, fara mari emotii, deoarece, de fiecare data cand am iesit de la examen, am putut sa-mi evaluez ''ochiometric'' fiecare lucrare in parte, cu tot ce-am scris, etc.. si de fiecare data am stiut ca m-am descurcat.
Spuneam mai devreme ca am ramas la fel pe toata durata chinului, la fel de prost, de neatent si de indolent ; astfel incat la romana scris am luat 5 in cap, pentru ca am scris cu pixul ala blestemat de la bunica-miu, care s-a terminat, si apoi am schimbat nuanta aia cu alta... VERDE :| .
La universala in schimb, unde ma cacam pe mine zi de zi, aveam pur si simplu cosmaruri in legatura cu examenul la universala, ma trezeam dimineata cu gandul la ea, si la faptul ca nu voi invata oricum la ea deloc, pentru ca nu pot.. pe scurt, asteptam revelatia care sa ma treaca cu bine peste examenul asta.
Culmea e ca, am luat nota mai mare la universala, decat la romana..
iar la restul am luat note la fel de proaste, ca estetica a cifrelor, dar la fel de utile ca cele dinainte, asa incat, sa promovez cacatul asta de examen, unde intr-adevar, tot prostul il trece.
Din varii motive.
Incep sa cred ca Romania e tara ideala pentru nelegiuiri, defectiuni grave ale sistemului, etc.. Spun asta pentru ca de exemplu, la bacalaureat treaba sta asa :

- Profesorii sunt batjocoriti de catre minister, si le dau 20 de ron pe zi sa fie examinator. Lefurile lor sunt slabute fata de cat muncesc.
- Ministerul nu are de unde sa mareasca salariile asa cum s-a promis, deci au calcat pe bec rau.

-Poporul e precum, conducatorii : pusi pe furt, pusi pe cautat scurtaturi pentru a rezolva o problema, etc.. Asa ca, de ce sa nu dai bani sa-ti asiguri fiecare examen, ca sa nu ai emotii ?

In situatia asta, ce-am putea face ?
Ma gandesc cu sila la prostii si fatarnicii de parlamentari cand ii aud cum se plang, ca vezi Doamne, sistemul e corupt, ca se dau bani, cand ii vad cum intreprind ei anchete.
Pai cum cacat poate merge in legalitate un intreg sistem cand nu exista infrastructura ? Isi imagineaza cineva cumva ca profesorii vor veni la examene cu capul plecat jos, fiind corect si respectand regulile pentru 20 de ron pe zi ? Niciodata !!
Unu la mana, pentru ca suntem un popor democrat, doi la mana pentru ca suntem balcanici.
Cui ii poti cere sa fie corect, cand se simte umilit si saracit complet ?
Macar gura mica, macar un pic de respect pentru mizeria asta de tara. Cand treburile merg prost, respectiv foarte prost, e mai corect sa taci din gura si sa faci decat sa fi un fel de '' hotu' striga hotu' '' .
Asta e adevarul cred eu, nu e de mirare nimic din ce se intampla aici. Nici ca profesorii lasa sa se copieze, nici ca iau bani ( unii dintre ei ), pentru ca asta e practic metoda lor de revolta vis-a vis de sistem, si pentru ca asa e omenesc, sa nu supui un grup de oameni intr-un regim cazon cand vine vorba de un examen important. Important ar fi sa existe respect, bun simt, insa cand aud ca sunt prosti ce striga in gura mare ca au copiat, ma deranjeaza si ma doare. Ei tradeaza Sistemul.

Revenind, caci am luat-o razna, as spune ca perioada asta a trecut cu bine, ramane doar sa ma inscriu la facultate, si sa imi urmez visele in bataia razelor de soare.

============>>>>>>>>>>>> 7.33 media finala - Reusit .
MIHAI">

2009-06-11T23:36:00.000-07:00

Anul a fost haotic, mai mult enervant decat obositor, mai mult lung decat scurt. Am ajuns sa ma-ntreb cum am ajuns aici, cum am reusit sa promovez printre kilometri cubi de fum razaretz, printre sticle de vodca sau bere.

Am inceput anul de la premisa ca.. gata cu toate, dar nema, nu s-a putut, si iata, ma gasesc parca la ani distanta de clasa a 12-a ce tocmai s-a sfarsit, si totusi, viciile nu s-au sfarsit.
In anul scolar trecut, le-am avut pe toate : bani, prieteni de cheltuiala, dragoste, deprimare, antisocialitate, extaz, frica, pisare la propriu pe mine, etc.
Daca la-nceputul anului mi-ai fi spus ca o sa ma-ndragostesc prin tramvaie, si ca o sa fumez iarba-ntre examene, as fi ras pana la relaxarea sfincterului si deci.. nu as fi rezolvat prea multe.
A fost nebuneste totul, o clipa nu-mi amintesc sa ma fi oprit, si totusi, cred ca faptele mele bune savarsite de-alungul timpului m-au salvat cu bacul, am fost la limita ca de obicei.

S-a sfarsit..

2009-05-10T21:28:00.000-07:00

Urasc femeile indragostite care se lasa cuprinse de posesivitatea prostilor de iubiti. Urasc oamenii care nu stiu decat sa se sarute pe gura, care nu stiu despre saruturile pe frunte nimic altceva decat ca-s ''batranesti''. Urasc oamenii care dupa ce-i calci din greseala in autobuz se uita jumatate de ora la adidasi si te masoara din cap pana in picioare, neraspunzandu-ti la '' Va rog, iertati-ma, m-am dezechilibrat'' cu nimic, pur si simplu se uita ! Sunt niste metrosexuali cu totii.

Deasemenea urasc oamenii care cer tigari cu nesimtire de pe la altii. Urasc tiganii infumurati.

Am fost in Cismigiu.Unde stateam eu, au venit doi baieti care erau ciori. Mi-au cerut o tigara si am zis : '' Mno, altele pana maine nu mai am, dar poftim, ia ''. Mi s-a raspuns cu : '' Ce-s ? Mentoale ? Nu fratele meu, nu pot sa fumez mentolate, mersi'' . M-a miscat altceva insa : langa mine erau doi indragostiti care se tineau in brate, iar unul dintre astia doi i-a zis tipului : ''tu sa nu te droghezi !''. Ma prinsesem din prima ca-s drogati, apoi a venit replica lui vis-a vis de tipul cu gagica : '' Sa nu te droghezi ''.

Pentru mine asta inseamna mult. E un sfat venit de la unul care are constiinta si cu siguranta regreta ca a ajuns dependent de un praf, stie ca e un sclav al unei chestii maronii, stie.. si a vrut sa impartaseasca si altora greseala, din nimic, dar.. gestul m-a sensibilizat tare !

Urasc sa trec de la una la alta ca-n dimineata asta. Urasc liceul, clasa a 12-a, profesorii, filosofia impreuna cu profesorul ei ( glumesc ). Urasc sa nu am chibrit dimineata sa aprind focul la aragaz ca sa-mi fac cafeluta. Asta ma obliga la un umblat bezmetic in toata casa dupa o sursa de foc ; ma indispune dimineata. Urasc munca de 9 ore in Ikea !

Va urasc pe toti, impreuna cu obiceiurile voastre ! :)

Balada lu' 41.

2009-05-09T12:16:00.000-07:00

'' S-au vazut, prima oara-ntr-un 41 tramvai / S-au placut, bla bla bla ".
Da' calca-i-ar tramvaiul pe-amandoi prostii, auzi cu ce se joaca ei, si pe unde.
Prosti ; prost el ; prosticica ea.
El se entuziasmeaza, nu oricum, nu oricand, nu oriunde iar ea.. nu stiu, ceva-mi spune ca si da, si nu ! Asta inseamna practic ca-s facuti unul pentru altul caci amandoi au aceleasi coordonate.
Ea parca ar recunoaste asta mai sincer decat el ca da, asa e.
Nu intelegi nimic din ce zic, nu ? :) Ei bine, eu da, inteleg !
Ar suna simbolist dar, mi-as dori sa te-ntalnesc prin ploaie intr-o rochie de hippioata, si sa respecti regulile lor, nepurtand lenjerie pe sub rochie. Iar eu la fel, eu deja sa vin in curu' gol la-ntalnirea noastra tainica, mistica, plina de-ntelesuri pur rationale, neinterpretabile de nimeni din exterior. Sa fie lumea noastra beata si drogata mai mereu, pur ireala de data asta, dementa si pierduta.
Sa umblam beti vara asta prin Vama de mana, cu '' ochii sparti de soare'', nestingheriti de nimic..
Doar noi si amicii nostri. Marea si noi doi, sa fie furtuna intr-o seara.
Ne-a prins deja inspre nudisti, intinsi pe plaja, uzi, iesind aburi de dorinta din porii nostri.
Sa fie furtuna, si valuri, si sa stam pironiti in bataia valurilor, intinsi vertical fata de unda valurilor si sa facem ceea ce ne dicteaza instinctul de caluti de mare ce suntem. Un fel de : "Fuck, fuck, fuck you son of the bitch, fuck harder, fuck until you die".
Sa nu stim unde ne-am lasat capetele, si sa ne-ntrebam cum ne mai intoarcem acasa ; cu ce bani, cu ce picioare, oh, si cu ce creiere ?? Cu astea nu cu siguranta, dar cum bani nu mai avem, nu ne putem cumpara altele mai noi.
Sa nu cunoastem pe nimeni din jur si sa nu ne pese.. sa nu stim nici macar unul despre celalalt nimic. Sa ne pierdem stropii de transpiratie, unul cate unul catre fruntea celuilalt.. iar ochii sa fie inundati de lacrimi, orbitoare si ne-ntelese, cu iz de mister nervos.
Nu esti o femeie dietica, parca acum incepi sa inveti sa traiesti, sa te descurci si singura, te-mprietenesti.
Stii totusi cu ce se mananca viata. Cred ca ai in jur de 20 de ani !
Blanda, dragalasa, de o veselie ascunsa; Asta esti !
Nu ma intereseaza asa tare sa mai visez !
Defapt, nu e un vis propriu zis, e doar subconstientul la mijloc.

Discutie Bacalaureata..

2009-05-09T00:04:00.000-07:00

Ea-eve...cu ce ai de gand sa copiezi la bac? Eu-telepatie prin bluetooth Ea-voi cat ati dat protocolul si pentru banchet? Eu -nu am dat niciun protocol..si nu ma duc la Ea-dar cat v-a cerut pentru fiecare? Eu-nu stiu ca nu m-a interesat de la bun inceput ! Ea -dar la cursul festiv te duci? Eu -da..- acolo ma duc pentru mine,.. Eu -sa-mi iau diploma.. Eu -imi bag ceva in ea de festivitate in rest, imi fac 2 jointuri de-acasa si ma simt bine cu mine acolo. Ea-la ce materie iti este mai putin frica? Eu -istorie Ea - mie la geografie imi este cel mai frica... Eu-si la romana la fel.. Eu-ma pricep sa improvizez usor din 2- 3 fraze sa umplu 2 pagini -le storc ca pe lamai ! Ea -eu la romana ma duc fara nicio Eu -sau cum fac taranii, storc capul coropisnitselor in pumn fara nicio sila.. Eu-si eu la fel..ce rahat sa copiez ?Eu -si la lit univ la fel Eu-la toate defapt.. Eu-eu nu mai pot sa Eu -nu ma mai lasa ego-ul sa fac asta..Eu -m-am maturizat, am ajuns si eu la un stadiu in care daca nu invats si iau nota mica, sunt demn si ma bucur ca am luat 2-3 fata de aia care au ajuns in clasa a12-a sa copieze la niste materii de bun -si sa ia 7-8-9 si chiar si 10 uneori. Eu-asa ca ce pula mea sa caut printre astia la vreo festivitate ? Ea-pentru aceia care sunt chiar capabili,nu copiaza,au note pe merit...presupun ca sunt si dintr-astia Eu-ideea e ca-mi stiu si eu puterile, si pot sa recunosc raspicat ca da, din multe alte puncte de vedere ei sunt mai buni ca mine.. in toata prostia lor, au mai multa cultura decat mine, dar eu am ceva mai de pret : experienta aia de a fi si la locul tau si a fi elev cat de cat constiincios, si am trait-o si pe-aia cu boschetaritul, fumand iarba in curtea scolii sau band ca niste porci in parc, si-apoi sa intram in clasa beti putind si razand de la alcool ! Ea-eve...cum ai reactiona,cum te-ai simti daca nu ai lua bac-ul? Eu-gol pe moment, si-apoi as rade si mi-as da seama ca nu e totul pierdut si ca intru anu' asta la facultatea chiar daca as lua bacul din toamna, apoi ar interveni si frica aia specifica esecului ce poa' sa apara, si dup-aia stii ce-ar urma.. Ea -si daca ai lua 5? Eu- cand ? Ea -de ce cred ca nu-l consideri esec? Ea-la bac... Ea-sau 6,

Eu -eu vreau nota minima, 6.. Eu-da.. I don't mind ! Eu-nu media ma baga pe mine la Eu-care e cam ca si luata Eu-la ce-mi poate mintea in ultima vreme de cand fumez.. Ea-tot jurnalism? Eu-da.. Ea- eu comunicare si relatii Eu-la spiru ?Ea- nu Eu -pacatVratislav Svoboda Eu- am lega o iubire frumoasa Eu- doamne doamne.. Ea- dar tu la ce dai admitere? Eu- glumesc, asta-m zis-o ca sa o fac geloasa pe andreioasa mea.. Eu- eu ? Eu- creatie ! Ea -atat? Eu- da.. Ea -nu dai limba straina? Eu-esti o clanta si o mana jegoasa pune mana pe tine Eu- si tu tre' sa continui Ea- foarte tare Eu -fi atenta Eu- unu s-a dus la admitere Eu- si i s-a zis de catre juriu Eu sa fie un cascaval Eu-sa joace rolul de cascaval Eu- tipu' s-a dus in mijlocul salii Eu- s-a asezat pe jos si tot statea Eu- se uita la juriu, aia la el si asteptau sa zica asta ceva Eu: ala nimic.. Eu - pana la urma sefa de comisie l-a intrebat de ce nu face nimic, de ce nu zice nimic Eu- ala stii ce a zis ? Eu- pai nu vedeti ce fac ? astept sa ma-mput ! Eu- ce pula mea mai vrei ? Eu-si aia au zis ca e facut pentru jurnalism ! Eu- si a intrat Eu- ce cacat ma ?Ea-da'la universitate(nu la spiru)nu stii cum se da admiterea la jurnalism? Eu-nu ! Eu- probabil cu bot facut la seful ministerului invatamantului.. lu' ecaterina aia..
Eu - poate asa

Postari de prin caiet / '' Cu ochii sparti de soare ''

2009-05-08T22:00:00.000-07:00

O revedea din intamplare asa cum nu si-ar fi dorit.
Ii amintea din priviri de fericirea pe care si-au provocat-o intr-un sfarsit de frig si vant.
A fost o iarna de indragosteala bolnava, fericita, obsesiva si tandra din cauza lor; ei o provocasera, ei au incercat apoi sa o sufoce ca pe-o tigara pe care ti-o bagi inapoi in pachet si se stinge intr-un final.
Trenul de-ntors rascoli saruturile sedimentate pe fundul sufletului lui. Se pacalea ca un mic naiv ca : ''gata, s-a dus''.
Nu, nu inceta sa-i mai priveasca pletele negre si ochii parca uimiti de-ntalnirea ce se desfasura sub semnul nostalgiei.
Phoenix-ul le-a gazduit saruturile pofticioase si cautarea sanului drept invelit bine in bluza.
Pentru el era magic ca visele si suspinele pe care sufletului le murmura in fiece zi sa apara langa el pe o canapea de piele soptind-ui sincer ca ii e bine cu el.. tocmai cu el !
Totul a fost asa bolnav si telepatic, incat orice ar fi facut, tot de el dadea. Il regasea in foitsele primite, in desfundatorul de nas mentolat, in jumatatea de marfa ramasa.
Ce ciudat trebuie sa fie sa tot dai de-acel ''cineva'' cu care ai incetat, mai ales intr-un moment ca asta in care te simti fericita cu cel de-alaturi, cu care esti intr-adevar.
El a devenit contrariat si rascolit, iar ea, l-ar putea gasi oricand intr-o foitsa. I e mai usor, mult mai usor.
Parca ar fi fost mai simplu sa fie peronul gol, iar pletele ei in lipsa. Sa nu fi fost pur si simplu, insa s-a intamplat si linistea lui disparuse.
Statea pe bacheta din compartiment iar nostalgia legata de fiinta de pe partea celalalta a geamului parca se mutase langa el, si-i umplea porii sufletului cu ganduri contradictorii in stil de avalansa sentimentala.
Tristetea lui nu era deloc provocata de Ea, la propriu, ci de frustrarea ca desi se simtea in stare pe deplin sa o faca fericita, nimic nu-l oprea.

-- Doar distanta stupida si totusi, realist vorbind.. reala, materiala --
Asta a fost un moment de indragosteala incapatanata in care nimeni nu ar vrea sa piarda pe nimeni, dar in final, timpul si distanta ii obliga pe-amandoi sa se piarda.
Nu doar timpul nu iarta pe nimeni, ci si distanta, iar ei nu au vrut sa-nteleaga si...

Ce e Vama in definitiv ? * Iad pentru unii* - Rai pentru mine

2009-04-23T07:55:00.000-07:00

Imagineaza-ti bai o Vama, mai exact o granitsa care pe harta Romaniei sa fie marcata cu rosu, ca fiind o zona periculoasa, des frecventata de catre posibili delincventi ( si chiar juvenili ), clanuri de talhari, Bisericutse Satanisto-Narcomane, etc.

Toata treaba asta se intampla incepand de la 1 Mai-ul din fiecare an, pana prin septembrie.

Toate hoardele de drogati sunt adunate in general pe 30 aprilie in zona Garii Nord din Bucuresti ( si nu numai ), toti "Dealerii de droguri" si "clientii lor fideli" urmeaza sa se indrepte spre Constanta cu trenul " Callatis " ( parca asa-i spune ), e pericol, urmeaza dezastrul provocat de aceste "gasti de banditi pletosi, nespalati, drogati si satanisti ".

Politia nu poate opri avalansa de distrugeri in trenul de 1:20 dimineata, care circula in perioada verii mai ales.

Tinerii se urca beti si drogati morti in tren iar controlorii renunta sa le mai ceara biletele de frica, si astfel se creeaza pagube insemnate CFR-ului, care in fiecare an, ca si companie e amenintata cu falimentul, urmat de iesiri in strada violente ale angajatilor care-s neplatiti de ani.

Tinerii ajung ori in Constanta ori in Mangalia, statiunea din urma fiind cea mai aproape de Vama, adica de Granitsa.

In Constanta valurile de tineri drogati se leaga de oamenii din paza garii, sau de cei fara casa, si acolo in gara isi intalnesc alti tovarasi drogati din Constanta si imprejurimile adiacente Constantei; in preajma garii tinerii se drogheaza fara teama de fata cu toata lumea, astfel avand o influenta negativa asupra minorilor.

In numeroase familii s-au semnalat cazuri de disparitii ale minorilor familiei respective, ceea ce ne duce cu gandul la faptul ca e un trend nou printre pustime sa fuga de-acasa si sa fumeze droguri cu drogatii mai mari, si apoi sa se intoarca acasa pe targa-spre morga sau reanimare.

Parintii adesea-si culeg copii de pe paturi de spitale, reci si vineti la fata avand mainile pe piept legate cu franghie ieftina de la coltul spitalului, sau.. din spitale, asteptand sa vada rezultatele de urgenta impuse de Reanimare cu orele, si chiar cu zilele.. S-au raportat si pierderi de slujbe/locuri de munca.

Tinerimea alege sa-si petreaca vacantele de 1 Mai si sezonul de vara in asa numita "Vama Veche" pentru a se droga in grupuri de heroinati sau .. mai rau, de tussinati !

Iisus se intoarce-n mormant, cum ar zice romanul , dar la cate pacate comite tineretul, Domnul Iisus e revoltat nevoie mare, si sigur se rasuceste-n mormant, dar numai pana in ziua de Inviere, cand nimeni nu se mai drogheaza, nimeni nu mai bea 5 sticle de vodka proasta si bere Noroc si nimeni nu pleaca de la slujba, dupa ce sta cateva ore in frig, in picioare - injurand si scuipand cum e datina.. la taranul orasenesc.

Anii viitori prevestesc dezastre, si numerosi tineri vor alege oportunitatea de a se da la 5 dimineata in pula goala pe masina de gunoi, in loc sa-si citeasca toate cartile ''propuse'' de profesori pentru perioada de vara, sau pe scurt, nenorocitele alea de fise de lectura.

Autoritatile anunta comasari importante de unitati de jandarmi si de politie in perimetrul Vamii Vechi, iar ''ultrasii betivani-pletosi'' vor fi insotiti de la inceputul sezonului estival, de catre cateva zeci de unitati politienesti, pana la propriile cazari, politia asigurandu-se ca tinerii servesc 3 mese pe zi, isi iau pastilele de memorie, iar ora de culcare fiind 23:00 maxim.

Reactia tineretului nu a ezitat s-apara si deja primele pagini ale celor mai importante tabloide sunt pline cu relatari in legatura cu anuntul gruparii golanesti intitulate '' N-avemundesa dormim,vremcazareieftina", care anunta cu surle si trambitse venirea in Vama Veche chiar miercurea viitoare.

Tinerii sustin ca iau in considerare ideea de a avea peste 10 grame de ''fumabile'', si se gandesc in mod serios sa ia decizia care poate parea pripita la prima vedere, si anume aceea ca vor sa prinda multe apusuri impreuna cu sticla de bere scumpa ca dracu', si se vor decide in urmatoarele zile daca vor fi milee 5 zile din 5, sau mai mult.

Toate aceste evenimente, duc la posibile ciocniri cu paharele de plastic, transpirate de racoare si cu nisip imprimat pe fund.

O zi de asteptat

2009-04-08T21:21:00.000-07:00

Stiam inca de-aseara ca azi ma voi scula devreme desi nu ma duc la liceu, stiam ca voi fi fericit desi nu am mari motive. Si iata ca noaptea a trecut, dimineata a venit, si da : sunt si fericit, si sculat devreme.
Cand toti colegii mei dorm bine-mersi si se bucura de ziua lor libera de scoala dormind mai mult, sau invatand pentru bac, eu prefer sa ma port ca si cum as avea liceul si astazi, si-mi iau ghiozdanul si chitara in spate si ma car sa beau o cafea la carciuma.
Daca-mi va fi dor de ceva din liceul, va fi ''ceva''-ul asta, cu bautul cafelei dimineata.
Cafelele astea baute impreuna cu omuletii de prin liceu ( mai mult sau mai putin antipatici mie ), au un aer oarecum boem, care mi s-a amprentat in cap.
Asta imi doresc : sa fie chitari in jur, oameni multi, alcool sau.. ceva, si pace !
Asta e spiritul de Vama, chiar daca vom face asta in jegosul asta de oras, voi incerca sa ma bucur tare..!

Nimic

2009-03-31T21:24:00.000-07:00

A venit si-nceputul de primavara, adica au inmugurit pomisorii, a iesit soarele, iar iata, azi a venit si ploaia impreuna cu racoarea.
Ieri observam cum imi tremura mainile in bataia soarelui si m-am cam ingrijorat un pic. Dar pana la urma e ok si e normal in conditiile in care in ultima vreme am tot exagerat cu treburile.
In ultimele dati cand am facut-o am vomitat, semn ca si stomacelul e cam satul.
De cateva zile dimineata nu am cafea in casa, si e cam nasol, e aliment de baza.
Inca o zi de mers la scoala si de injurat sistemul, si inca vreo 60 de de asteptare pana la incheiere.
Astept, astept, nu e chiar asa de mult, vor trece repede lunile, iar apoi voi fi ''eu''..

Incercari/ Incarcare cu-energie pozitiva la 7 dimineata.

2009-03-25T12:20:00.002-07:00

Imi place sa ma trezesc dimineata si sa-mi gasesc soarele pe cer.. Defapt, chiar iubesc sa ma scol din pat si sa ma-ndrept spre balcon pe jumate mort de somn, dar optimist pentru ca e soare-afara.
Sunt obosit sa ma vad dimineata privind de pe balconul meu mizer cum ploua afara; vreau sa vad soare si voiosie in vreme.
Are dreptate Andreea, ar fi mai bine sa fiu mai optimist, sa privesc ce am cu mai multa bucurie.
Momentan sunt inchis in universul meu unde nu au loc decat cativa oameni, pastilele si chestiile de fumat, altceva nu mai vad. Partea buna este ca iubesc sa scriu, ca nu mi-a disparut placerea de a scrie, de a ma exprima, chiar si asa, in conditiile astea, in care ma simt oarecum blocat intre viciile mele care ma atrag mai mult decat ma atrage optimismul unei zile in care sa fiu treaz..
E adevarat, poate e mai dulce bucuria pe care o am cand iau ceva, decat cea in stare pura, fara sa ''am ceva la bord'', dar trebuie sa ma preocup de bacalaureat, caci nu merge asa, trebuie sa-mi revin, si sa acumulez un minim de cunostinte, cat sa ma descurc, sa am o baza pe care sa pot improviza la examene.
E a doua dimineata la rand cand ma trezesc si scriu, mi se pare ciudat ca scriu asa de des, desi, oricat de pasionat sunt de asta, nu prea am obiceiul sa scriu dimineata, mai ales treaz, fara nimic ''in spate''.
TREBUIE sa fac un efort care sa ma indeparteze un pic de pastile si de alte chestii, am nevoie de putina concentrare, si motivatie, apoi va fi ok, dar primul pas e mai greu.
Sunt sigur ca ma voi scoate cu bine din tot cercul asta, din toata atmosfera care s-a creeat in jurul meu, din cauza mea ce-i drept, dar trebuie sa ies, sa fiu clean, sa fiu atent.
Apoi, vine vara, draga mea vara, anotimpul anarhiei.
Vara asta va reprezenta pentru mine descatusarea necesara, va fi iertarea pacatelor pentru mine, un fel de spovedanie cu alcool si altele. Parca ma si vad la al 5-lea pahar de wiskey cum abia ma tin, si incep sa plang povestind cate-am indurat in anii trecuti. Stiu ca voi rade, si va fi amuzant sa-mi reamintesc cum am ars-o 4 ani de liceu, cate am patit, si cate-au patit altii din cauza mea, dar va fi bine..
Tot mereu e bine sa-ti amintesti razand de lucruri, si sa ai motive sa zambesti in continuare, nu sa ramai cu regrete.
Imi PROMIT, nu va promit, nu-i promit, nu, dar mie imi PROMIT ca voi avea grija sa am o vara cum nu am avut niciodata.

Analiza vietii mele din punct de vedere Fumat. [part 1]

2009-03-24T22:56:00.000-07:00

De ceva timp, "ceva" chiar nu merge bine in casa asta.
Am inceput s-aud aceleasi refrenuri in fiece zi si devin satul pana peste cap de cliseele astea indobitocitoare care au reusit in proportie mare sa ma faca sa ma simt vinovat de ceva care nu-mi apartine, sau poate ca nu vreau eu sa cred ca-mi apartine. Sunt orgolios si probabil de-asta nu reusesc sa-mi recunosc partile de vina.
Pana la urma cred c-ar fi bine sa analizeze altii ceea ce se intampla, si le-as permite chiar sa judece situatia asta de care am inceput sa ma cam satur.
Treaba nu e deloc simpla, si sta cam asa :

A murit bunicu' si iata-ma ramas singur in casa cu bunica. Masina e pe numele ei trecuta acum, desi nu are permis si o sa ma folosesc eu de ea dupa ce o sa am licenta auto. Apartamentul in care stam e si el trecut pe numele ei desi, daca ar sta sa se gandeasca mai bine, oare ea cat mai are de trait ?? - Nu stiu exact, dar cel mai normal ar fi fost sa-l treaca pe numele meu de pe acum, pentru ca atunci cand moare, sa nu mai trebuiasca sa cheltui bani si pe notar, ci sa-mi controlez cheltuielile cu-atentie si sa le indrept ptr inmormantare, pomeni, etc.
Apartamentul in care a stat tata a ramas pe numele meu. In ultima vreme am parte de certuri tot mai dese, certuri care nu sunt unele de natura familiala, ci mai degraba de factura maidanezo-ferentarista. De cateva ori i-am explicat bunicii ca daca va continua asa relatia dintre noi doi ma voi muta singur in apartamentul in care am chiriasi. Ea nu a reactionat deloc negativ, si a fost chiar entuziasmata, aruncand un : "Da' du-te dracului unde-oi sti, numai sa ma lasi sa traiesc in liniste!! ".
Ca sa nu o mai tot lungesc atata : vreau liniste si eu, vreau doar reguli de bun simt, nu exagerari dobitoace gen : " La 7 daca nu esti in casa nu-ti mai dau drumu' ".

Nu stiu cat de sigur pot sa fiu ca daca ea ar citii asta ar intelege si-ar fi de acord sa schimbe ceva.
Am dreptate sa nu am incredere in perspectiva asta, m-am maturizat si incet incet incep sa devin mai practic, mai pragmatic in unele privinte.Ea nu stie asta, dar continua sa ma judece si sa incerce sa ma faca sa ma simt inutil in casa asta, dar nu realizeaza ca ma calca asa de tare pe coada cu faza asta, incat s-ar putea sa-mi iau eu insusi titlul de : "Marele Nimic", sau de " Dl Chiarias care nu vrea decat sa stea si sa plateasca doar sederea, nu sa si contribuie la intretinerea practica a proprietatii" . :)) asta stiu ca suna amuzant, dar.. totusi, chiar nu merge asa.
Bunicu' s-a dus, si odata cu el a luat acolo si echilibru' care era reprezentat chiar de el. Astfel ca in casa cand izbucnea o cearta mai aprinsa intre mine si ea, el judeca situatia si intervenea, certand pe cel vinovat. Era un fin observator al detaliilor atunci cand voia sa fie corect.
Acum situatia degenereaza in jigniri si amenintari din partea ei catre mine, iar din partea mea catre ea, "jos palaria da' ma car''. Cam asa vad situatia.
Eu am devenit paranoic, fumez cam mult, dar ea a imbatranit si e paranoia. Oare eu cum voi fi cand voi avea anii ei ?
Pfffm, nasol tare cred, voi fi un bunic senil care va fuma.. :)

End of Part 1.

Vorbele unui mut din 2008 / nu as mai da citate din mine acum, in 2009

2009-03-20T22:58:00.002-07:00

11 aprilie 2008

Vorbele unui mut..

1.” Sunt tanar, ma simt artist dar nu-mi depasesc conditia potrivit careia sunt doar un tip de pluton, care se remarca doar prin zambetul tamp si prin gesturi tampite de-a dreptul..”

2.”Is cam vai de mine, vreau sa treaca timpul cat mai repede, sa pot fi la mine acasa, sa-mi sorb laptele la caldura..”

3.”Is doar un pusti interesat de a-mi descoperii adevaratul fel de-a fi..”

4.”Am un fular, o sapca rosie si imperfectiuni fizice !”

5.” Sunt “artist”, si de data asta e intre ghilimele pentru ca mai am mult pana acolo sus”

6.” Trebuie sa ma cultiv usor-usor. Artist, artist, dar fara cultura raman un zero barat care vorbeste despre visele lui.”

7. “Unii cad, altii se ridica, dar toti is fericiti!”.

8. “Si eu is fericit, dar nu am cui sa i-o arat..is un tanar colindand strazile si contempland”

9. “Sunt acceptabil, nu-s frumos, nici urat, am cosuri, dar nu-mi pasa, sufletul si gandirea mea nu “locuiesc” in cosuri..”

10. “Imi traiesc adolescenta zbuciumat, luptandu-ma sa ma gasesc.”

11. “Cei din jur isi traiesc viata dupa o reteta, sunt “cameleoni” se schimba dupa mediul ce-i inconjoara.”

12. “Adevarul doare, dar trebuie acceptat atunci cand e pur..”

13.”Vreau sa-mi dezvolt latura asta sensibilia, caci sunt un sensibil! “

14.”Un tip care recunoaste ca plange, care are trairi emotionale intense este ceva rarisim”

15.”In liceu observ fundulete bine aranjate si pudrate, freze la moda, toate realizate cu scopul de a face din ei “tzinte” trendy ale altor elevi”

16.” E vorba doar de o frumusete exterioara, pentru ca sufletul e inauntrul omului nu in freza gelata sau in sutienul push-up.”

17. “Eu cu ea pe nisip-putin vin, un drum groaznic cu trenul”

18.”Am savurat jocuri, sarutari, mangaieri si am plecat cu lacrimi in ochi!”

Pana acuma am reusit sa scot vreo 18 “vorbe de duh” *(pe naiba, fac si eu pe grozavul :)) ), asta pentru ca.. uneori imi place sa ma ascult, sa-mi citesc gandurile de odinioara, si cateodata ma apuca uimirea cand vad ca n-am creierul degeaba, sau in fine, * nu chiar degeaba* .. am sclipiri, rare.. deocamdata cam atat..|- Va urma -|

Ganduri din 11 aprilie 2008, un vechi inceput.

2009-03-20T22:58:00.001-07:00

11 aprilie 2008

Este al 70-lea blog inceput de mine, sper sa fie ultimul, sau ma rog, sa fiu atat de organizat incat sa reusesc sa fiu constant si sa scriu numai in asta, is satul de atatea schimbari, am nevoie de statornicie !
Personal, trec printr-o perioada dificila, perioada de apatie totala, ura fata de proprii semeni, scarba si multe alte sentimente care ma fac sa par un anti-social veritabil ..
Unui foarte drag prieten, aflat insa la departare de mine, i-am povestit tot, defapt, i-am povestit despre starea mea de spirit care e una deplorabila, si mi-a spus : " tampitule, scrie, e cel mai bine asa!! ". Si iete, tampitul s-a apucat sa scrie, culmea : de tampit probabil !
Din fericire, in momentul de fata, pentru a-mi exprima starea de plictiseala acuta, pentru a sublinia acest moment nefericit, am bagat iarasi 20 de Tussine si iarasi scriu, si scriu, acum, Dumnezeu cu mila ce-o iesi..
In seara asta m-am pastilat de prost, din plictiseala, probabil nu am rabdare sa rasara iarasi soarele.. Momentan efectul se lasa asteptat, si-s trist caci azi nu prea am atins chitara, dar astept sa se culce asta batran ca sa incep sa cant in balcon sub efectul rahaturilor alea facute din extract de opium.
Asta e doar inceputul, mi-as dori sa nu mi se i-a in considerare stilul de scris imprastiat, greselile gramaticale, pentru ca intr-adevar is un agramat si jumatate, inca nu stiu ce-i ala un infinitiv, si vorbesc serios, stiu doar cum e treaba cu imperativul, ca e ala cand ordoni, dar atat, supin, d-astea..oh, e ca si cum i-as explica profei mele de latina cum sta treaba cu acordul Cadd9 la chitara, si cum ar putea sa simplifice solo-ul de la Come as you are ( Nirvana ). Si vorbesc serios, nu stiu gramatica, nu stiu mai mult decat unde se pune cratima, liniutele, punctul, virgula, semnele de punctuatie in general. Ciudat este ca si atunci cand sunt beat sau drogat respect semnele de punctuatie.
Is curios daca as conduce beat sau drogat, daca as respecta semnele de circulatie, dar nu cred ca as mai avea ocazia, si nu ar fi tocmai ceva vesel pentru familia mea, implicit pentru mine !
Efectul incepe sa prinda stapanire, si simt cum ma uit fix, robotizat la ce scriu, ceva greu parca se asterne in mine, in stomac exista o anumita framantare, iar mintea totusi este lucida..
Mancarimile de cap is semnele clare ca efectul incepe sa-si croiasca drum prin capul meu..
Cine stie ce o sa mai compun asta noapte, cine stie daca pupilele o sa fie iarasi uriase si o sa port ochelari de soare, nu stie nimeni..
Da, mi-e clar.. simt o apasare in pomete, privirea fixa, ceva nu e in regula cu mine, e clar..clar, clark kent, si-au facut efectul, pff.. distrus sunt !
Uneori ma intreb ce viitor am, daca am.. sau daca nu !
Mama ma incurajeaza : " Esti analfabet, cum o sa iei Bac-ul ?" , eu raspund : " Prin forte proprii si personale, o sa vezi, o sa fiu mare om pentru 1.65 !" ea zice : " Da da Mihaie, prost esti, ca ma-ta, franceza, meditatii, ceva ? pula, nu faci nimic, o sa iei tu Bac-ul cand o sa ma apuc eu de a 2-a facultate!" Eu : " Ete desteapta de unde a rasarit, dinspre Apus, o sa iau Bac-ul, acum ai rabdare, is abia a 11-a, ce doresti ? daca ma pun de-acum pe invatat intr-a12-a nu o sa mai fiu bun de nimic, ce naiba ? stii ca seman cu mama, ma descurc eu, iete, un 6 la oral-franceza, un 6 scris-engleza, si restul is floare la ureche, ce dracu' ma mami ? ;;) ? "
Asta e increderea mamei mele in mine, desigur, e o incredere bazata pe incredere reciproca, pentru ca ea are incredere ca nu-s alcoolic si ca nu ma droghez, eu am incredere in ea ca atunci cand ia tips-urile de la restaurant ma "sponsorizeaza", e fain !
Taica-miu, cand a aflat ca fumez, defapt, cand am fumat prima tigara cu el a zis : " Lasa ba, fumatul ca fumatul, da' sa nu te puna dracu' sa bei sau sa te droghezi, cu tigarile mai e cum mai e, dar sa te apuci de pastile, prostii .. uhm, e de rau ".. in the meantime baiatul fumeaza, tatal e mort, baiatul bea uneori, mama bea vinerea, mama nu ia droguri, baiatul baga Tussin, ok asa, raporturile is facute, zarurile au fost aruncate.
Pfoai de capul meu ce efect de cacat, super tare, nici nu mai nimeresc tastele, ma chinui 10 minute sa scriu un mic-cuvant. Cineva-mi povesteste despre o inmormantare, iar eu is vai de mine..
Tata e un om mort, ma vede din Iad ca sunt praf si se supara dar.. pauza, nu ma mai simt in stare sa scriu, is wasted !!!!

''Cucartile'' pe fata/ Refulari din masina de spalat cu jet de jigniri multe pe metru' patrat.

2009-03-20T11:51:00.000-07:00

De ceva timp tot felul de vorbe deranjante-mi zboara pe la urechi. Mi se da de inteles ca lumea are chef de glume pe seama mea.
Cred c-am fost inteles gresit doar pentru ca sunt un tip cu umor care gusta glumele in general, chiar si pe cele care apar pe seama mea; nu ma deranjeaza atata timp cat sunt facute cu bun simt si-s chiar amuzante. De data asta insa s-a cam intrecut masura si chiar nu-mi arde sa mai scriu metaforic, voi fi direct, voi fi eu.
Ma deranjeaza cand despre mine vorbesc niste nimicuri, niste oameni care in general nu ar avea mare lucru de spus. Pentru mine ei sunt niste vietasi de liceu, la fel ca toti ceilalti, oameni lipsiti de spontaneitate si de bun simt.
Vad asa ceva in fiecare zi, si abia astept sa inceteze totul, deja devine un film pe care nu-l mai suport, dar distanta pana la ziua cand voi fi eliberat din cercul asta vicios pentru sanatatea mea psihica nu mai e mare, raman cateva luni in care cred c-ar fi mai bine sa ma desprind, sa-mi vad de mine si de cei care sunt alaturi de mine neconditionat, oameni care prefera sa ma jigneasca constructiv atunci cand sunt in fata mea.
Asta nu ma deranjeaza, imi face bine, in schimb ma deranjeaza mitomanii si oamenii care nu au absolut nicio idee despre mine, dar in schimb nu le lipseste nesimtirea de a creea altora imagini negative despre mine.
Unul dintre ei este Marius, un tip de 1.90 care habar nu are de nimic pe lumea asta in afara de jocuri, filme porno, si datul din umeri.
El e genul care ma calca pe coada ori de cate ori il vad cat de lipsit de imaginatie poate fi, si chiar de creier.
Joaca basket, dar degeaba joaca, are o inaltime care i-ar permite sa stea sub cosh si sa marcheze cu mare usurinta dat fiind faptul ca are o detenta buna. Lucrurile insa nu stau asa, e un pampalau si la basket asa cum e si in celelalte momente in care-si traieste viata fara nicio urma de speranta catre ceva cu adevarat inteligent.
Imi permit sa discut despre el pentru ca si el si-a permis de-atatea ori sa o faca, luandu-l gura pe dinainte si povestind cat de prost mi-am condus masina prima data, etc.
Cand vorbeste nu are niciun pic de masura, nu prea le gandeste, si arunca cu vorbele vrand sa para amuzant in fata altora cand defapt nu amuza pe nimeni.
In 18 ani de viata a ramas la stadiul de labagiu, dat fiind faptul ca nicio fata, oricat de urata, de proasta, de ... nu stiu cum sa ma exprim, nu l-ar alege.
Pana si manelistii penibili cu 3 clase reusesc sa atraga in 18 ani o fata, fie ea la fel de terminata ca ei, dar el nu.. el e exceptia care confirma regula.
E genul de om care inainte sa plece cu un grup undeva e plin de exclamatii de genu' : '' Mama coaie, ne facem praf, bem, etc '', iar cand ajunge acolo prefera sa bea o bere si sa rada ca un talamb de ceilalti care s-au imbatat.
Petcu-mi povestea ca au fost trimisi la un concurs de info, sau asa ceva, in Sinaia.
In timp ce Petcu se distra si bea, Marius prefera sa stea inchis in camera cu sobolanii internauti.
Pentru mine el reprezinta genul de ''nimic'' josnic, demn de o moarte cel putin la fel de dureroasa precum un bolnav de cancer.
Mi-as dori sa regrete fiece cuvant rostit la adresa mea, sau despre mine in toti anii astia in care am stiut unul de existenta celuilalt.
Urmatorul pe lista este Mihai ( rockeru' ).
El e genul de fatalau care nu stie decat 2-3 lucruri pe lumea asta : basketul ( pe care-l joaca lipsit de talent si de succes ), chitara pe care a abandonat-o dat fiind ca a descoperit basketul in timpul orelor, si cheltuitul banilor cu prietena lui.
Una din chestiile care m-a scarbit a fost sa aud ca a primit parca de Craciun 3 milioane, iar cand a fost intrebat ce va face cu ei a spus : '' Merg in Mall cu gagica-mea la cumparaturi . ''
Nu am nicio problema, dar imi demonstreaza cat de terminat poate fi daca e rocker si merge in mall cu pizda la cumparaturi. E fatalau, habar nu are de capul lui.
Am terminat si cu el.
Adi e deocamdata ultimul pe lista pana acum.
El pentru mine e o scarba cu ochi deschisi la culoare, un tip plin de el cand defapt nu e cine stie ce.
E genul de ''baietas de cartier'' parca nascut din versurile ratatilor de la B.U.G Mafia, care compune versuri despre scandaluri si smecherie, bani si pizde.
Numai gura este de el. Cred ca este destul sa stii ca e genul care o arde cu o ratata precum Bubbles, o figuranta, si o copilita aparent inocenta - in viata reala fiind pentru mine doar o tarfa falsa.
El saracul, cand l-am cunoscut mintea ca are nu stiu ce pula mea de diploma castigata de pe urma chitarii. Zicea ca face chitara de 4 ani, dar nu l-am vazut facand altceva decat sa bata un ritm de folk si sa arpegieze niste acorduri. Cred totusi ca dupa 4 ani de studiat canti cu totul altceva, la un alt nivel. Deci, ii doresc sa-mi suga pula cu tot cu muzica de cacat pe care ''o face'', cu tot cu chitara lui, si cu toata smecheria, nu in ultimul rand, impreuna cu ratata de Bubbles care ar merita o flegma direct in gura.
------------------------------------------------------------------------------------------------

Imi pare rau pentru exprimarea mea de mai sus, nu e genul meu, eu sunt altfel, dar unii oameni nu merita mai mult decat sa le vorbesti la modul asta.
As jigni campul semantic al limbii romane daca m-as exprima metaforic cand vine vorba de astfel de persoane, ar fi pacat.
In concluzie, astept sfarsitul liceului cu nerabdare, astept sa se termine totul cu bine pentru mine, iar de ei sa aud ca nu au mai cracnit nimic despre mine.

2009-03-18T05:13:00.000-07:00

Cand ma gandesc la liceu, ma gandesc la sculatul ala din somn, care are un anume parfum, exista aici imboldul ala pe care ti-l dai singur, de a te culca la loc, dar intotdeauna se va gasi cineva sa te scoale din somn, fie cu vorbe frumoase, fasaieturi de hartie.
''Scoala-te Mihai, e tarziu, hai, e 7 si 10, sus puiu' mamii '' .. e momentul meu cliseistic pe care-l traiesc zi de zic, de cateva luni.
Acum bunicu' nu mai e, si mi-e dor de el, de cafeaua lui comoda, adusa dimineata la pat impreuna cu sandwich-urile pe care obisnuiam sa le arunc pe geam din cauza ca preferam sa mananc toate cacaturile de la liceu.. din butic.
De cand s-a dus, totul se aranjeaza un pic cam prea pe dos.. E greu cand barbatul familiei nu mai e, femeia nu stie sa fixeze o garnitura la chiuveta, iar eu nu vreau..
Era asa frumos cand dimineata imi fumam tigara dupa tigara cu cafeaua in mana, facuta chiar de el, ''bunicul nostru''.. apoi bunica ma injura din cauza fumului de tigara care se raspandea prin casa.
M-au acceptat cu viciile mele ambii, iar acum, doar ea imi mai e ''datoare'' sa ma suporte.
Simt ca ziua asta prevesteste ceva rau parca.. totul e asa, ''glumitor'', parca totul rade ironic cand defapt afara-s nori si ploua, e o vreme de te-ndeamna la optimism, la iesit afara, in soare dar..
parca simt ca ceva nu e bine, ceva nu e in regula pe cerul asta, ma simt pregatit sa plang, si sa indur, dar nu azi.. ci mai tarziu.

DeDupa Refulari, DeDupa-nmormantari..

2009-01-08T06:54:00.000-08:00

Vratislav Svoboda: visez si eu spart..Vratislav Svoboda: ari..Vratislav Svoboda: arimiciVratislav Svoboda: a r i: eu n-am cu cine..n-am ce manevre sa fac..a r i: sau ma rog am, dar degeaba..a r i: nu-mi vine sa fac nimic..Vratislav Svoboda: chill..Vratislav Svoboda: e nebunie..Vratislav Svoboda: ti-ai gasit pe cine sa iei in seama..Vratislav Svoboda: simt.cum viata mi se schimba..a r i: cum ti se schimba..?Vratislav Svoboda: simt doar..Vratislav Svoboda: e alta atmosfera..
da, se schimba, se simte in aer, e pura nebunie si soarta la mijloc, iar in timp ce fulgii de nea ating astfaltul dur si atat de antipatic soferilor si pietonilor eu zac in casa impreuna cu al meu cap, ce poarta o caciula mov, copie fidela firmei Adidas, facatura pietsara, de la rusi probabil..Felinarul, lampa, ce mama ei este pe bulevard arde, si pune in valoare fulgii mai plini, grasuni chiar, iar eu contez pe ceea ce se numeste "noroc". Nu imi place, nu is eu aici, nu eu mizez pe noroc decat cand merg la pariuri si mai arunc un bilet.. asta faceam in vremea aia, acum se schimba oare obiceiul ? Tinde sa se schimbe. Ziarul casei nu se mai citeste, cafea nu mai beau decat eu, de vorbit de fotbal voi discuta singur, de platit impozite si facturi, ma descurc..
In lunile astea s-a derulat totul precum o caseta de VCR veche, care se invarte contrar sensului, apoi revine la normal, apoi iar deviaza, din pacate, momentan caseta deja s-a plictisit si a fost scuipata de aparatul video. Tata nu mai e, bunicu' nu mai e, mai sunt eu si bunica.. doua personaje care au in comun ceva mai de pretz decat faptul ca locuiesc impreuna de ani de zile..
Nu e important ce-au in comun, importantul consta in faptul ca e important sa nu se stie acel punct comun..
Casa goala, afara ninge, se intuneca, iar eu imi bat cu degetele in cap ritmul tobelor de la " Vis in soapta" - E.M.I.L.
Si se schimba viata, in aer pluteste schimbarea asta, nu e ceva banal sa nu ai un bunic in casa care zace pe canapea toata ziua, dar acum si acel lucru care nu era banal a disparut, poate ca defapt monotonia de aici incepe..
Sau, daca te iei dupa mintea mea, e totul nou, asa cum cred.. nu ai decat sa ma crezi sau nu, dar ma simt altul, ma obliga totul sa fiu altul..
Detaliile de pana acum, care era banale, insignifiante parca reinvie si-mi fac cu mana, aratandu-mi ca trebuie sa ma ocup de ele.
" Mihai, spala farfuria aia tu ", " Mihai du gunoiul! " . " Mihai ia aia, aialalta ca nu mai avem " , etc.. astea-s exemple, si-s doar cateva, si totul abia incepe, iar eu abia incep sa ma maturizez, sa realizez ce frumoasa e viata cand devii barbat cu forta.
E minunat sa constati ca ti s-a simtit lipsa la liceu, 3 zile, cand te intreaba lumea : " ce faci ba eveniment, ce dracu' ai facut 3 zile ? " .. " eh, ce sa fac, m-am plimbat pe la morga, cimitir, pe la domnii antreprenori de pompe funebre, m-am distrat de minune, ce sa zic ? " .. Asa-i, nu poti sa judeci oamenii pentru ca nu-ti inteleg durerea, ca nu-ti inteleg starile, sau ca nu stiu ce patesti, asta e adevarul, nu poti sa ceri de unde nu e..
Acum depinde totul de mobilizarea de care voi da dovada, pentru ca in sufletul meu exista ACUM, exact ACUM, da, da,da, acum cand scriu.. exista o stare de boemie, parca-s in vis, dar ma voi trezi la realitate, as sta asa linistit tastand stari, ganduri si cuvinte zile intregi cred... Nimic nu m-ar opri, doar ca.. teoretic e posibil, practic e imposibil.
Cumintenia, Pocainta mea rasare sub forma de planta observ. Bunica-mea e mandra de mine, toata lumea ma lauda, da, merit aplauze, dar va trece timpul ,iar plantei mele ii vor creste spinisori, si nu va fi asa laudabil.
Cauza nobila ? NU ! Bun simt ? DA ! ..
O sa cresc, parca chiar acum cresc, acum nu mai am 18, voi sti sa fac ce facea si el, care avea 78.. e devreme, dar nu pica rau, nu e rau, daca acum nu am murit, o sa mor altadata ! :)
Mi-e teama de nebunie.. nu mi-e teama, cred ca totusi exista in mine inca de cand m-am nascut, dar acum tot ce fac este sa o trezesc, sa o provoc, sa o fac sa iasa din mine.. Mi-ar prinde tare bine cineva care sa ma invete sa-mi canalizez nebunia intr-un sens creativ, practic.
Cred ca nebunia ne-canalizata catre ceva util, sau mai bine zis, "ne-transformata" duce spre rau, se imprastie in jur iar ceilalti te percep ca fiind dement, suferind de o boala psihica, dar daca o indrepti catre altceva, care iti aduce profit, si nu vorbesc de profit material, banesc, etc, din nebunie se nasc chestii faine.. plec, plec acum..trebuie neaparat.!

2008-08-23T08:14:00.000-07:00

Incep aceasta noua "fila" pe cale sa ma transform in ceea ce sunt de ceva zile ! Suspans..
Deja incepe.. si se va termina tarziu pentru ca stomacul e gol, mintea e odihnita si cu plinul facut : doua cafele mari..
Toate astea duc intr-un singur loc : la nebunie, confuzie mentala, agitatie, pe scurt, spus totul intr-un mod literar : I'm a stoned person in this moment..
Hendrix canta acolo, prin anii 60 si ceva, iar eu in 2008 il apreciez, abia acum, blestem, doar atata am puterea sa fac.. Nu mi-a fost dat sa ajung la vreun Woodstock..
Incepe totul sa devina pe placul meu.. O singura chestie ma nelinesteste/nemultumeste..
M-am reapucat de prostii.. eu stiu la ce ma refer, si altii stiu deasemenea !
Pe ea o iubesc, e copilul meu, sufletul meu.. Uneori ma gandesc ce gol ar lasa in mine daca nu ar mai fi.. ceva teribil, nu as rezista, nu as mai fi normal..!
Facem o "munca de echipa" excelenta cand e cazul. E tot ce vreau : are intelegere pentru mine, rabdare, toleranta si sentimente..
Deasemenea is mandru de mine pentru ca pot creste langa mine un om pe care-l iubesc, il pot ajuta.. il pot dezvolta in sensul de mers pe care il am si eu...!
Ma ajuta, imi e alaturi, ma calmeaza cand tremur de nervi, ma sfatuieste cand patesc ceva..
Eu ii impartasesc din experientele mele, glumesc cu ea, ii sarut ochii, ii musc buzele, ii gust gatul.. e tot ce-mi doresc..
Am in sfarsit liniste, libertate, intelegere, dragoste pura..
Dragostea asta vine din partea unui copil.. e prima lui iubire, prima lui relatie adevarata.. atasamentul este imens, simt asta..
Avem puterea de a strange bani sa ne cumparam o Dacie.. Am gasit una la 8 milioane...
Strangem bani.. e totul bine, reintra totul intr-o nota pozitiva..

Sunt spart, nu pot continua..

2008-08-21T11:39:00.001-07:00

Comuniunea Mass-media-romani

Cautam ceva senzational, socant, iesit din comun de violent, grotesc, pervers, lipsit de inteligenta si profunzime ? Se poate.. Intrebarea este : gasim ?

Oh, sigur ca gasim, suntem maestrii in cautari de asemenea factura, dar suntem incepatori in a cauta ceva intens, ceva cu adevarat profund, ceva care sa ne hraneasca si spiritul..

Pe toate gardurile gasim mesaje electorale entuziasmante, sloganuri care mai de care mai piperate si mai bogate in promisiuni utopice..

Apoi, dupa ce parcurgem orasul, unde gasim astfel de chestii, ajungem acasa. Acolo, ca oamenii ne schimbam, ne spalam pe maini si pe fata, tragem o pereche de haine lejere pe noi si cautam un moment de relax : deschidem televizorul.. Panica ; ni se insenineaza fatza. Stirile de la ora 5 ruleaza in voie, la ora de rating maxim, exact atunci cand batranii s-au intors de la cumparaturi si se odihnesc..

Batraneii, din cate stiu, atunci cand stau relaxati, contempleaza, calculeaza, incep sa contempleze destul de profund la viata.

Si na, cum deschid ei televizoarele primul post e ProTv. E ora 17:00 iar stirile ii atrag cu titluri gen : „ o batrana a fost ucisa si jefuita in propria locuinta”, „In Iasi un copil in varsta de 6 ani a fost gasit hacuit pe marginea lacului X”, etc..

Dorinta de a fi la curent cu tot ce se petrece ii innebuneste si ii face sa traiasca la maxim astfel de stiri crude, violente.. traiesc cu gandul ca Romania e plina de asa ceva, cand , toate astea is cazuri la scari mici, dar mediatizarea lor amplifica gravitatea si le da o nuanta de fenomen national, ceea ce in opinia mea e grav de tot..

Banuiesc ca si in alte tari se intampla crime, accidente, si alte tragedii, dar acolo sunt bagate in seama pentru scurt timp, nicidecum nu tin prima pagina a ziarelor pentru 7 luni..

Se nasc astfel psihoze in mintile batranilor si nu numai..

Timpul se scurge, e ora 7 seara, incep stiri cat de cat normale, care totusi acopera ceea ce au descoperit stirile macabre de mai inainte cu dezbateri politice, si ele piperate cu mondenitati, cu mistocarelile dintre presedinte si prim-ministru si alte „conflicte” de interes 0..

Trec in sfarsit si stirile de seara, si apare o noua cale de destindere, si in acelasi timp de culturalizare maxima : Otv-ul..

Un post sumbru, cu audiente enorme.. din toate astea se poate trage o singura concluzie : oamenii din tara noastra, nu chiar in mare majoritate, totusi multi, se simt atrasi sa afle „stiri bomba”, sa urmareasca emisiuni in care pot afla detalii intime despre nu stiu ce vedeta romaneasca, si alte chestii de genul asta..

E oare un lucru bun ca ne hranim cu asa ceva ? Ne aduce ceva in plus cautarea Elodiei care pana acum se dovedeste a fi in van ? Este ceva bun in a ne delecta cu ziare gen Libertatea, care promoveaza pe prima pagina domnisoare voluptoase, blonde, viitoare maneliste, sau manelisti care-si dezvaluie averile impresionante obtinute din acea muzica total lipsita de „creier” din punct de vedere al continutului..?

Nu ar trebuii sa ne asumam responsabilitatea de a incuraja asa ceva..

Nu e de mirare ca tinerii tind in ziua de azi sa obtina bani gramada cantand o muzica slaba, ca urmeaza trendul manelistic purtand ochelari de soare imensi, care is facaturi in marea majoritate, jeansi ridicati peste genunchi, camasi de prost gust, si gelandu-se excesiv pentru a capata admiratia fetelor sub diverse forme, gen : „ Ai, ai.. ce sucar esti astazi” , „arati smecher, esti bengos rau de tot”..etc..

Daca asta ne este noua generatie, atunci, noi.. ceilalti, cei care nu apartinem curentului asta, ce mai cautam aici ?

Daca astia ne sunt bunicii, astia care se hranesc cu Duhul Sfant la Biserica, iar acasa cu predicile criminaliste ale lui Luis Lazarus, daca ei sunt cei care nu pot face altceva decat sa se planga comparand zi de zi regimul de acum, cu cel de acum 23 de ani, ce mai putem face ?

Cei tineri au idealuri josnice din punct de vedere moral, cei batrani sunt decazuti din cauza lucrurilor pe care le vad, le aud toata ziua la televizor si-n ziare, si apoi le inmagazineaza in subconstient fiind adeptii celor mai utopice psihoze.. Atunci, cei care se afla intre cele doua perioade, adica cei care au acum 30, 40 de ani, ei cum sunt ??

Parerea mea e ca aceasta varsta de mijloc, are cateva caracteristici din cele doua perioade de mai sus : o parte din ei sunt manelisti, alergatori dupa lucruri simple, care nu necesita bogatie intelectuala, sunt haituiti de sistemul in care traiesc, majoritatea nemultumiti de salariile pe care le primesc. Altii insa sunt educati bine, s-au adaptat si au avut atata personalitate incat sa aleaga muzica buna, informatia cu adevarat necesara, produsele de calitate, si mai ales, o viata fara fitze..

Dar vin din urma si unii care fac parte din prima categorie doar cu varsta, ca ci in alt mod nu-si gasesc rostul in generatia asta: manele nu asculta, urasc din tot sufletul tabloidele romanesti si emisiunile lui Diaconescu, urmaresc cu atentie stirile politice, dar pana intr-un anumit punct : pana se ajunge animozitati, scandaluri, etc.. Cred ca pana acolo se pot urmarii toate astea.

Mass-media isi atribuie un rol important in manevrarea societatii, in educarea ei, in informarea ei deoarece tineretul din ziua de azi nu cauta sa se educe cu cartea, ci cu netul, asta ducand la scaderea ratei de cititori.

Exista putine posturi tv cu adevarat hranitoare, restul sunt lichele care promoveaza sferto-doctismul, asa cum era pe vremuri Ciao Darwin : fete cu sani imensi, si oameni cu 3 clase..

Ziarele care apartin de o anumita baricada politica, si bineinteles, sustin subtil acea latura, sunt ceva mai cizelate, prezinta si altfel de evenimente, decat tabloidele..

Ca o concluzie personala : Tara, oamenii, mass-media : sunt in declin total din punct de vedere cultural, ziarele de zi cu zi, stagneaza, tabloidele impreuna cu tirajele lor mari sunt in crestere, iar posturile de prost gust, la fel..

Ce ramane de facut... Ne-am putea creste copii obisnuindu-i cu desene animate prietenoase, cititindu-le povesti, vorbindu-le de lucruri frumoase.Nu ar fi rau sa cititm impreuna cu ei diverse lucruri, totul depinzand de varsta lor, pentru ca cititul e un factor important in creearea personalitatii Asa vom avea o generatie care sa citeasca ceva destept, asa vom avea o generatie de tineri de succes care sa ridice tara.

Am putea creste copii cu muzica veche si buna… Au ce invata…J

2008-08-21T11:37:00.000-07:00

Inundatiile „ noastre ”, inundatiile lor..

Ne asumam oare responsabilitatea pentru ce se intampla in tara asta ? Vom face asta vreodata fara sa ne fofilam, si fara sa dam vina pe altii ?

Majoritatea populatiei din Romania nu ar miza pe chestia asta, dar cu siguranta ca asteapta si o astfel de minune. Pana la urma e doar o minune, nu pot face altceva decat sa astepte si sa spere ca norocul sa le implineasca dorintele.

Moldovenii nostri sunt inundati, in timp ce casele lor pe jumătate sau complet sub ape nu fac altceva decat sa creioneze un decor apocaliptic, sa infatiseze un viitor trist si nesigur pentru cei care odinioara locuiau in acele casute, dealtfel modeste, laolalta cu animalele pe care dimineata de dimineata, si seara de seara le hraneau pentru a avea ce pune pe masa pentru ei, si restul familiei lor.

Drama lor, este si a „noastra”. Da, imi permit sa pun ghilimele pentru ca nu e a „noastra” propriu’zis, nu noi dormim pe unde apucam, fiindca nu noi plangem cand vedem un convoi plin cu ajutoare, e a noastra ca popor.

Cand spun asta, ma refer la mai multe aspecte. Si-anume : Romania neglijeaza in fiecare an problema iesirii din matca a raurilor si paraurilor in zonele grav afectate si in anii trecuti.

In fiecare an, batranii plang, in fiecare an oameni cu suflet si oameni care vor sa ajute si sa isi si faca reclama cu ocazia asta, ajuta pe cei nevoiasi cu ce pot : unii mediatizeaza cazurile, altii doneaza alimente, altii se duc si dezbat prin emisiuni problema celor napastuiti de ape, iar presedintele Traian Basescu spune bancuri impreuna cu proprietarii unor firme straine care vor sa investeasca in Delta Dunarii.

Oare atat se poate face intr-o Romanie care este anul 2008 si este membra a Uniunii Europene ? Atat putem face de fiecare data ? Da, ei se pot plange, ca uite, inundatiile le distrug casele taranilor, promit ca anul viitor va fi la fel, dar realitatea este ca astea sunt doar niste griji, si pareri de rau oarecum false. E clar pentru toata lumea ca atunci cand traiesti asa cum o fac ei, pe bani multi, e greu sa deplangi cu atata febrilitate starea unor oameni pe care nu-i cunosti, cu care nu inchei nicio afacere aducatoare de bani multi, e nevoie de suflet mult , si nu stiu cati dintre ei au un astfel de suflet, mare..

Romanii de rand, care nu au fost afectati, nu pot face altceva decat sa simta sincer compasiune pentru cei care-s intr-o situatie atat de delicata, asta fiindca romanul de rand are capacitatea aia de a empatiza, de a se pune in locul altuia care pateste ceva.

Romanul de rand zice : „Doamne fereste, saracii oameni, noi trebuie sa fim fericiti, ca de bine de rau traim in siguranta, dar ei, amaratii.. ? Doamne fereste inca odata, sa ne pazeasca Dumnezeu de asa ceva. ”

Replici de genul asta am auzit de multe ori la bunica-mea in timp ce urmarea astfel de stiri, de aici am tras concluzia ca romanul de rand, e mai apropiat sufleteste de un necunoscut care are un necaz, decat un politician care se apropie de oameni doar in timpul campaniilor electorale.

Cred ca politicianul, ca sa fie unul de succes, trebuie sa stie sa promita, sa minta fain, sa fie credibil, sa para ca empatizeaa cu situatia aceea.

Si din pacate, multi politicieni au calitatea asta, au un „papagal” bogat si frumos, iar romanii is sufletisti, sunt oameni carora li se inmoaie inima repede si acorda prea multa incredere unor necunoscuti care nu fac altceva decat sa promita si apoi sa dea vina pe nu stiu ce inconvenient, apoi promit din nou ca vor rezolva acea problema, etc.

Problemele orasenilor ca mine, ca voi sau ca multi altii sunt de alte proportii, suntem aproape obisnuiti cu ele, si totusi ne plangem de lucruri marunte.

De exemplu din cauza schimbarilor de conducte, se intrerupe apa trei zile sau mai mult si ramanem fara apa pentru spalat rufe, pentru gatit, etc.

Facem scandal din cauza asta, ne ofticam, dar ce-ar fi sa fim 3 zile SUB ape ?

Am putea trata cu mai mult calm aceste 3 zile sau o saptamana fara apa curenta pentru ca situatia asta o dregem cumva, se remediaza sigur cu ajutorul Apa Nova, avem o siguranta. Dar cei care in toti anii astia au fost loviti de inundatii cum o vor scoate la capat ?

Ganditi-va ca au pierdut ce-au agonisit o viata intreaga, plus puterea de a o lua de la 0, nefiind prima data cand apa le fura tot ce au.

Asta e adevarul.

Sa ajutam cum putem totusi pe cei care nu au nimic : casa, familie, speranta si putere de a o lua aproape de la zero.

Sa nu fim IGNORANTI, e cel mai mare semn de egoism si prostie, o patura, un bax de apa, o haina noua:o jucarie:astea ne intaresc pe noi ca popor, asta ne face sa fim oameni cu adevarat.

2008-08-16T10:52:00.000-07:00

Ma gasesc destul de plictisitor cand sunt treaz, deasemeni cand am ceva la bord, sau sub bord, in cazul de fata.
Eu sunt Painea lui Dumnezeu. Am realizat asta acum, aici, ieri si azi.
Eu nu plang dupa ce plang ceilalti, eu nu iubesc ce iubesc altii, eu sunt entuziasmat de lucuri care pe altii ii fac sceptici.
Nu e nicio problema : o portie in plus de nebunie este egala cu 3000 de zambete, 30 de beri si 3 paturi in Vama.
Si mi-e dor de Vama Veche, de patria drogatilor pentru ca acolo nu ne deranjam unul pe celalalt, fiecare cu cortul si cazarea lui, ne intersectam.
Piratii erau aproape, Canapelele la fel, dar am urmat tastele si-am ajuns la cazare, unde totul suna a gol, in capul meu.
Acum e plaja aproape, is pe strada principala, trec pe langa Epava, ma indrept spre plaja. Dreapta, stanga sau in fata ?
Avem cortul langa Stuf, deci in stanga, ce pacat...

Continuarea previziunii..: ;;)

2008-08-16T05:39:00.001-07:00

Nu s-a intamplat asa cum am prevazut. Acum se tace, e liniste.. atata tot..

Comuniunea Mass-media-romani

2008-08-16T05:37:00.000-07:00

Cautam ceva senzational, socant, iesit din comun de violent, grotesc, pervers, lipsit de inteligenta si profunzime ? Se poate.. Intrebarea este : gasim ?

Oh, sigur ca gasim, suntem maestrii in cautari de asemenea factura, dar suntem incepatori in a cauta ceva intens, ceva cu adevarat profund, ceva care sa ne hraneasca si spiritul..

Pe toate gardurile gasim mesaje electorale entuziasmante, sloganuri care mai de care mai piperate si mai bogate in promisiuni utopice..

Batraneii, din cate stiu, atunci cand stau relaxati, contempleaza, calculeaza, incep sa contempleze destul de profund la viata.

Banuiesc ca si in alte tari se intampla crime, accidente, si alte tragedii, dar acolo sunt bagate in seama pentru scurt timp, nicidecum nu tin prima pagina a ziarelor pentru 7 luni..

Se nasc astfel psihoze in mintile batranilor si nu numai..

Trec in sfarsit si stirile de seara, si apare o noua cale de destindere, si in acelasi timp de culturalizare maxima : Otv-ul..

Eu unul, nu imi asum responsabilitatea de a incuraja asa ceva.

Daca asta ne este noua generatie, atunci, noi.. ceilalti, cei care nu apartinem curentului asta, ce mai cautam aici ?

Eu vin din urma, fac parte din prima categorie doar cu varsta, caci in alt mod nu-mi gasesc rostul in generatia asta : manele nu ascult, urasc din tot sufletul tabloidele romanesti, si emisiunile lui Diaconescu, urmaresc cu interes stirile politice, dar pana intr-un anumit punct : pana se ajunge la animozitati, scandaluri.. Pana acolo pot urmarii asa ceva, mai departe ii las cu o oarecare tristete pe ceilalti sa urmareasca !

Mass-media isi atribuie un rol important in manevrarea societatii, in educarea ei, in informarea ei..

Putine posturi tv cu adevarat hranitoare, restul lichele care promoveaza sferto-doctismul, asa cum era pe vremuri Ciao Darwin : fete cu sani imensi, si oameni cu 3 clase..

Ziarele care apartin de o anumita baricada politica, si bineinteles, sustin subtil acea latura, is ceva mai cizelate, prezinta si altfel de evenimente, decat tabloidele..

Ce ramane de facut ? Probabil ca mentalitatea nu se va schimba decat dupa ce vor ajunge la putere ministri de cultura straini, care au alta gandire, alta viziune..

2008-08-06T12:23:00.000-07:00

Descopar ca sunt nevoit sa o fac pe astrologu', pe clarvazatorul.. nu am vrut, intotdeauna am urat buletinele astrologice in care adesea o domnisoara careia i se citeste pe fatza ca habar nu are ce spune acolo, ne spune ca cei in zodia fecioarei o sa aiba o zi favorabila din punct de vedere financiar, sanatate cat cuprinde, dar stam cam prost cu dragostea.. Liniste si pace, asteptam sa se scurga ziua sa vad ce acumulez, daca tipa cu fusta mulata pe fund si cu o fatza extra fardata va avea dreptate.
Uhm, au trecut doua ore.. nimic, nici bani garla, prietena mea nu vrea sa se desparta de mine desi o gonesc cu sarguinta maxima, aproape cu lacrimi in ochi, iar sanatatea e dubioasa treaba. De ceva zile ma doare capul, si uit tot ce fac.. Da, foarte fain..
Orele din acea zi se duc repede si primesc un telefon ca nu-mi poate restituii prietena milionul pe care i l-am imprumutat acum 2 zile. Deci, dupa ce ca nu scap de ea mai repede, nu imi da nici banii inapoi, nasul incepe sa-mi curga anevoios cu mucozitati lichide, grabindu-se spre barbie.. Sounds tasty ! :)
Da, de-asta nu-mi plac premonitiile.. Cand ma gandesc la ele, ies invers decat as vrea.
O simpla chestie am de scris, si o continui peste cateva zile.
Nu vand apartamentul, bunica-miu deja a gasit cumparator, nu i-am zis ca nu-l vand, va face spume urate, precum hidrantul, si cred ca o sa moara din cauza asta.
PROGNOZA PE 3 ZILE : La maxim 3 zile dupa ce va afla de la mine ca nu vand apartamentul, care dealtfel e pe numele meu, dar vrea el sa fie colonel ca pe vremuri, sa faca el legea, desi are 79 de ani, sau.. 78, ( am uitat ). Revenind, ziceam ca la 3 zile dupa ce-i dau vestea, o sa moara.
Pana atunci, ma asteapta Vama Veche, unde-o-sa ma-ncarc cu energie pozitiva.
Planuiesc sa adun atata energie pozitiva cat stau acolo, incat dupa 5 zile de meditatii cu berea Ursus si cu plantele divine, sa pot sa intru in casa levitand, sa fiu un fel de Dalai Lama la atitudine, sau Bob Marley.. sa imi fie lene sa ma cert, sa fiu pasnic..sa vreau doar sa dorm, si sa pot suporta consecintele ! .... peste maxim 10 zile, revin, si scriu deznodamantul ! ;;)

Munca la romanii trecuti cu mult sau putin de varsta majoratului nu lasa loc de timp liber.

2008-08-05T12:34:00.000-07:00

Moto : „Munca ne fura timpul, banii ne fura mintea /In pielea mea, cum as putea sa-mi cumpar linistea? „ – Cheloo ( trupa Parazitii ).

Subiectul articolului graviteaza in jurul adevarului arhicunoscut, cum ca munca prestata de romani, nu lasa loc si timpului liber.

Din cauza asta romanii sunt stresati, dimineata ii gasesti pe strada grabindu-se spre locul lor de munca, apoi dupa amiaza ii gasesti cu ochi plictisiti si obositi intorcandu-se acasa resemnati la gandul ca maine e o noua zi de munca si ca relaxarea nu o regasesc decat sub o forma superficiala si sedentara..Putem sa facem un exercitiu de imaginatie si sa empatizam cu un personak care : este deja considerat om mare : are poate 19-20 de ani in spate, este student anul intai sau poate anul doi, nu a reusit sa intre la vreo facultate unde statul ii plateste o mare parte din studii (la buget), este prin urmare la „cu taxa”. Pe langa toate acestea este sosit din provincie la Bucuresti, asta ca sa aiba de unde alege in prinvinta unui job bine platit dupa ce termina facultatea.

Sa spunem ca nu a prins loc la camin, ce face ? Pai.. sta in vreo garsoniera platind o chirie piperata, sau alege optiunea de a locui la camin.

Parintii i-au promis ca il vor ajuta cat vor putea : la inceput cu amenajarea noii locuinte, apoi cu jumătate din suma chiriei pe care tre’ sa o plateasca, alteori cand nu il pot ajuta cu bani, il ajuta cu o oala de mancare gatita, cateodata nici cu aia..

Ce face pana la urma ??

Trebuie sa gaseasca un loc de munca care sa-i sustina cheltuielile principale, de bun simt: chiria, intretinerea, bani pentru o haina noua, caci este in capitala, nu poate umbla ca acasa la el, acolo unde lumea nu judeca dupa aspect. Apoi are nevoie si de bani pentru mancare, caci trebuie sa manance, caci este si el om.

Din toata „ecuatia” asta am exclus posibilitatea de a avea vreun viciu gen fumat sau baut, Doamne Fereste in cazul drogurilor; sa spunem ca este fara vicii..

Chiar si nefumator, fara sa bea sau sa se drogheze, are o gramada de cheltuieli pe care trebuie sa le suporte fiindca altfel..

Un job in timpul facultatii este totusi ceva nu cum pare poate la prima vedere : dimineata are cursuri, apoi de la pranz se poate duce linistit la munca pana la ora 18:00-19:00 , ajunge acasa, mananca ceva, invata si se culca, apoi a doua zi o ia de la capat fara sa poata schimba ceva in favoarea lui, pentru a avea timp liber exact cat sa se detensioneze.

Nu, treaba asta cu munca nu merge asa : din start te supui unui oarecare surmenaj si intri in jocul de a „omul matur” care munceste ca sa se intretina.
Sunt curios cati dintre noi sunt in stare ca la varsta de 20 de ani sa ia viata atat de in serios incat sa urmeze un program care te obliga intr-o oarecare masura sa le impaci pe toate : mersul la facultate, apoi munca prestata pana seara, apoi repaus urmat de invatat, si dupa aceea sa o iei de la capat.

Cunoastem toti cred tineri poate de aceeiasi varsta cu noi, sau macar de o varsta apropiata de a noastra care spun : „ Domne, nu stiu, am 20 de ani, ce naiba, daca acum nu ma distrez si ma apuc de munca, mai incolo pe la 30 de ani ce-o sa fac ? Asa ca o dau naibi de munca si stau pe banii lu’ mama si a lu’ tata si dau si eu pe la facultate cand se poate, mai plec pe la Sinaia 3-4 zile, mai ies intr-un club cu prietenii, si-mi vad de tinerete ”.

Tindem sa-i dam dreptate acestei tipologii de om care isi doreste o tinerete libera, fara multe responsabilitati, care se bazeaza pe banii parintilor. Pe de o parte, e normal, probabil multi care citit articolul asta sunteti tineri si zambiti la gandul ca si voi sunteti in felul asta, ca ganditi asa, dar sunt altii dintre voi care nu-si permit sa se distreze, care trebuie sa le faca pe toate : sa se tina de facultate, sa intretina o casa, sa-si plateasca darile catre stat la timp, toate astea cu ajutorul muncii prestate de ei insisi, nu de parintii lor..

Totusi, depinde de sansa fiecaruia : unii au noroc ca parintii sa poata sa-i sustina iar altii nu au.

Si iata cum tinerii nostri se impart in doua categorii : prima e categoria favorizata de „Zeita Fortuna”, iar a doua este cea care e nevoit sa isi construiasca singuri resurse de supravietuire.

Mergem mai departe si dezbatem o alta categorie de oameni : oamenii maturi.

Oameni maturi suntem considerati cand am cam trecut de 30 de ani, cand pofta de chefuri nebune incepe sa se stinga.

Sa spunem ca personajul nostru are 39 de ani.

Pai, un om la 39 de ani ar putea sa aiba deja o familie in spate, o nevasta, poate chiar un copil. Unde mai pui ca pentru a intretine o familie e de preferat sa ai propria ta casa, sa nu depinzi de altii.

Intervin tot felul de probleme in genul celor avute poate in studentie ( cum spuneam, depinde de sansa fiecaruia ) : plata intretinerii, a taxelor si impozitelor care nu contenesc sa se inmulteasca de la an la an, mai avem pe lista benzina pentru masina, in cazul in care avem una ( din nou depinde de sansa avuta ), apoi trebuie sa avem in vedere faptul ca suntem oameni si trebuie sa ne hranim pentru a supravietuii, daca avem un copilas sau doi, trebuie si ei hraniti, intretinuti, apoi cand au ajuns la varsta de 3-4 anisori trebuie dusi la o gradinita, care si ea necesita destule costuri, copilul inainteaza in etate si ajunge la scoala, dar deja incepem sa ne indepartam de subiect..

Pe scurt, o groaza de costuri care trebuie suportate intr-un fel sau altul..

Omul nostru trebuie sa munceasca ca sa reuseasca sa-si intretina familia din toate punctele de vedere..

Dar, mai are acest tip de om timp pentru un suc baut la o terasa ? Nu mai vorbim de o plecare la munte macar o saptamana, ne limitam la un suc baut pe undeva, poate intr-un bar sau un fast-food.

Ii putem crea un program destul de apropiat de ceea ce se intampla in realitate cu multi dintre noi care ajung la o varsta apropiata cu personajul creionat mai sus. Astfel ca :

La 8 incepe serviciul, prin urmare se trezeste pe la 6. In timpul asta trebuie sa isi rezolve toaleta, sa manance ceva apoi pleaca cu gandul ca iar il asteapta 8 ore de munca care poate nu-l satisface din nici un punct de vedere : nici moral, nici financiar, nici spiritual. Din start este in handicap.

Goneste pe strazi spre sediul serviciului sau, se enerveaza din cauza traficului care-l face de multe ori sa intarzie si sa atraga asa numitele „taieri” de salariu venite din partea patronatului firmei.

Odata ajuns acolo poate cu o oarecare intarziere isi face o cafea si se apuca de munca.

Orele trec, se face ora 15:30. Se gandeste deja ca mai este jumatate de ora si va pleca spre casa, dar dupa cum bine se stie, timpul trece greu cand faci ceva ce nu te satisface.

Ora 16:05 : omul nostru isi ia haina din cui, isi saluta seful la plecare cu un oarecare fals respect si pleaca spre casa.

Ora 16:20 : este ora la care majoritatea oamenilor ies de la serviciu . Concluzia : o mare inghesuiala, claxoane, injuraturi, ambuscade formate din masini in intersectii. Pe scurt : un haos total.

Ora 17:00 : ajunge acasa obosit, cu nervii la pamant salutandu-si sotia cu bucurie, si ea abia sosita de la serviciu de mai bine de 15 minute.

Amandoi sunt obositi, se aseaza la masa si povestesc cele petrecute in timpul zilei la serviciu.

Niciunul dintre ei nu se mai gandeste ca poate o iesire in oras le-ar face bine, ca i-ar detensiona, se gandesc doar la faptul ca maine urmeaza o noua zi de munca in care o vor lua de la capat, si totul pare deja nesfarsit de banal. Nici prin cap nu le trece poate ca o simpla cafea bauta impreuna in parc, o banala cafea preparata de acasa si servita in doua cani, pe o banca din parc ii poate calma si le va oferi o viziune mai optimista.

De multe ori, oamenii care ajung intr-o astfel de situatie constientizeaza ca nu mai au timp si pentru ei, dar renunta usor la gandul de a razbate, si de a-si crea timp sa se regaseasca relaxati macar de 2-3 ori pe saptamana, exceptand week-endurile in care intretin activitati plicticoase cum ar fi gatitul, spalatul, calcatul, cumparaturile facute in super-marketuri pline de oameni ca ei, veniti sa-si faca provizii pentru saptamana ce vine. Alte ocupatii prestate in week-endul sunt dormitul, care nu face altceva decat sa-i angreneze intr-un sedentarism foarte subtil, pentru ca somnul da impresia relaxarii, dar defapt nu face altceva decat sa te bage intr-o stare de lenevire. Uitatul la televizor este o alta ocupatie pe care omul de rand intrat in acest banal din care cu greu poti iesii o executa.

Anii trec tot asa, deja sunt cufundati intr-o viata in care fac aceleasi lucruri in fiece zi, fara sa aiba vreo satisfactie, poate decat cea aceea ca au bani cat sa-si plateasca ratele la masina de spalat sau la noul televizor.

Oare asta este omul care este fericit ? Asa arata el oare ? Oare fericirea inseamna doar sa ai bani si timp sa-ti platesti chiria ( daca e cazul ), ratele, sa-ti intretii familia si sa muncesti ca un rob pentru toate astea ? Oare banii obtinuti din munca sunt singura noastra sursa de fericire.. ? Si daca este asa, sa spunem ca avem venituri bune din ceea ce muncim la serviciu, dar timp prea putin pentru noi, pe ce cheltuim banii astfel incat sa fim fericiti ? Sau suntem fericiti doar cand incasam banii si-i dam pe lucrurile de zi cu zi ? Asta ne ofera noua fericire interioara ?

Totul in ziua de azi a devenit comercial, totul se face pentru bani, banii au devenit se pare unitatea de masura pentru fericire :

-„Omule, sunt fericit tare, am luat salariul”, -„ Si ce-o sa faci cu el ?” , „ Pai, ce sa fac ? imi cumpar ce-mi trebuie pentru luna viitoare si atat, am timp de altceva ?” – „ La cum stiu ca ai tu programul la munca, nu cred ca ai timp si de altceva dar.. daca pe tine asta te face fericit.. ”.

Cei care au si bani, si timp sa se distreze pot fi considerati cazuri fericite, dar oare stiu ei ca distractia lor e intretinuta de oameni care muncesc ?

Si daca stiu, ce pot face ei ? Pana la urma ei sunt bine, nu au probleme, de ce s-ar gandi si la cei care nu-s in situatia lor ?

Toti cred eu, ar trebuii sa alocam mai mult spatiu pentru fericirea noastra, pentru latura noastra spirituala, sa avem grija sa nu ne afundam in munca fara sfarsit, in stres si in banalitate.

Poate ca cei care deja is in situatia asta de ceva timp, nu mai au puterea sa remedieze, dar cei care vin din urma, si au putere si determinare sa nu paseasca pe calea pseudo-fericirii materiale, sa se fereasca, sa caute mereu sa aiba loc si pentru sufletul lor, nu doar pentru truda de la serviciu.

Astia care este, care suntem..

2008-06-07T13:31:00.000-07:00

Sprite-ul aduce a verdele semaforului. Ba nu, mint !! e o bautura incolora..
Kent-ul miroase a cancer si impotenta.
Pe de o parte fumam pentru ca ( inca ) suntem potenti ( financiar), ca apoi sa sfarsim avand erectii pe jumatate, sau pe sfert reusite.
Bem Cola pentru ca e la moda si pentru ca la un moment dat ficatul ne va bate in teava spunand : "Na poftim, 6 ani de zile ai baut cacatul ala ca asa fac toti tinerii, tin pantalonii suflecati peste genunchi, se gealaza, merg in Herastrau si beau Cola, poftim rezultate. Ma duc dracului.. "
Facand asta, dam iarasi dovada de potenta financiara si de o inconstienta constienta..
Astia suntem pana la urma, oameni care se prezinta ca fiind responsabili doar pentru ca au de intretinut o casa, o familie, si totusi nu suntem niste autodistrugatori care se respecta la fel de tare precum Becali cu Voiculescu.

Liceu..Gandul 1

2008-06-07T12:52:00.000-07:00

Liceu, miros de shaorma, par vopsit, suvite si tutun.
Nimic de schimbat, poate doar usile triste si mazgalite ale dulapurilor ce stau suparate si nefolosite..
Oamenii progreseaza spre un comportament rebel, necivilizat, lipsit de imaginatie si profunzime ( poate). Acum, adevarul e ca poate nu toti pot fi profunzi sau maturi, dar macar tacuti sa fie..
Asta e marele bai al oamenilor : sunt prosti, necivilizati si au limbaritza..
Nu am cum sa ma regasesc printre ei, toti par la fel. Macar de-ar fi o aparenta.. :-<
Pretindem ca ne respectam dar nu o facem in adevaratul sens al cuvantului, ne respectam oare doar cand cheltuim bani gramada pe tzoale scumpe, sau atunci cand stim sa discutam civilizat, sa ne intelegem amiabil .. ?
Le stim pe toate doar cand vine vorba de modelele telefoanelor noi aparute si de barfe la colt de strada despre nu stiu care coleg sau colega care si-a pus-o cu nu stiu cine..
Nu, nu asta inseamna ca le stim pe toate ! Defapt, sa le stii pe toate e imposibil, e ca si cum i-ai cere colegei mele Maria sa puna liniutza despartitoare cand scrie "sa-ti"..kind of.
E o idee de-a dreptul utopica sa credem ca le putem sti pe toate, ne mintim, visam doar, iar cand suna clopotelul ce-anunta pauza revenim la realitate, demonstram in continuare ca suntem limitati, superficiali, tampiti chiar..
Ne intoarcem la vechile obiceiuri..

2008-06-03T11:39:00.001-07:00

Descopar ca am foarte putine momente de meditatie, momente in care sa ma gandesc la ce vreau, sa planuiesc chestii mai profunde.. Cauza ? Nu-s lasat in pace de ceilalti..
Si nu o fac din rautate oamenii, o fac pentru ca li se pare ca atunci cand is tacut, sunt suparat, ca am ceva.. iar eu sunt chiar ok, doar ca-s meditativ, nu-s trist deloc, gandesc !
La cum ma stiu unii, e adevarat ca eu sa gandesc, e un lucru asa, pfff.. nemaintalnit, si atunci ma scot din starea aia, si-mi amintesc iarasi ca traiesc pe Terra, Romania mai exact, iar ca oamenii in marea majoritate tind sa fie la fel, alearga dupa aceleasi lucruri, iar asta ma mahneste, ma revolta si ma face sa devin apatic, ca apoi sa fiu luat pe bune ca fiind trist, ciufut..
Trebuie sa fac cumva, sa nu pot fi scos din starile in care is contemplativ, pentru ca is rare momentele alea, si-n loc sa le savurez, sa profit de ele, le pierd in detrimentul nervozitatii si apatiei.. Si-i trista chestia asta, si nu-i gasesc solutie, si ma supar, si ma revolt, si ma macin pana devin suparat, apoi o iau de la capat !
In ultima vreme, am facut o conexiune intre inteligenta si faptul ca te doare ce e in jur.. Opusul acestei analogii este prostia combinata cu superficialitatea in legatura cu ignoranta..
Is lucruri care mi se pare ca merg mana in mana.. Consider ca atunci cand esti prost si superficial, tinzi sa ignori, sa nu te doara lucrurile profunde din jurul tau, care nu tin neaparat de tine, care nu te-afecteaza in mod direct.
Apoi, pare-mi-se, cand esti inteligent ( nu peste masura, atat cat trebuie ), esti sensibil la tot ce-i in jurul tau.. Cred ca genul asta de om sunt eu, si nu-mi pasa daca suna a auto-lauda, dar asta simt ca sunt pana la urma..
Toate starile de cacao pe care le am, le capat din cauza altora, a felului de a fi al oamenilor, al celorlalti, si poate ca nu-i prea ok asa, ma face vulnerabil toata treaba asta, insa.. desi continui sa fiu asa, pentru ca pana la urma altul nu pot fi, sau poate ca pot, dar nu se produce schimbarea aia acum, ma multumesc cu gandul ca sunt altfel decat ceilalti: sunt Eu, traind intr-un Bucuresti al ignorantei, al privirilor incruntate si al prostiei ridicate la rang de arta..
Si eu sunt prost..
Sunt prost pentru ca intr-un fel mentalitatea asta pe care-am capatat-o inevitabil traind aici se manifesta in comportamentul meu. De exemplu, si eu folosesc celebra expresie " pula mea " foarte des, e un tic verbal, de multe ori chiar nu are legatura cu ce vreau sa spun.. Alteori ma trezesc fiind superficial, judecand oamenii dupa cum imi par la prima vedere, apoi, daca se intampla sa-i cunosc, si sa constat ca defapt nu-s asa cum credeam, regret, si-mi dau pumni in cap pentru ca gresesc la fel ca multi de-ai mei pe care-i blamez, si-i judec pentru superficialitate..
Intr-una din zilele mele de-apatie totala, zi care se lega cu inca 89 de alte zile care au facut parte din depresia mea, am scris o poezie in care starea mea sufleteasca se coreleaza cu relatia mea cu prietena mea.. ( scuzati repetitia stupida ) :

Azi toti imi par urati
-Numai una nu-
Toti imi par asa de fericiti
-Numai unul nu-

Toti se gandesc la viitor
-Numai una se gandeste doar la prezent-
Toti sunt niste pseudo-realisti
-Numai unul viseaza deschis-

Toti tin furia in ei
-Numai una-si urla durerea-
Toti isi controleaza nervii
-Numai unul plange tremurand-

Mereu priviti in sus cand sunteti tristi
-Ea priveste drept-inainte-
-Eu privesc in gol spre tarana-
Si inca nu-i Dumnezeu puternic sa vindece tristetea

Tot ce am, incerc sa tin doar al meu
-Ei privesc la mine si-mi fura-
-Ea doar ma priveste-
Si-i dau din putinul care-mi ramane nepangarit

Sufletul, ochii, buzele
-Nu au indraznit sa mi le fure-
(- Sunt doar ale ei-)
Entuziasmul, energia, viata
(-E doar la ei-)

M-am saturat sa va critic
Ar trebui sa ma ridic
E un efort nespus sa dai din gura
Pentru-o cauza pierduta

Cand apar, capul imi fuge in jos,
Iar cand plang, totu' -i pe dos
Prea preocupati de voi
-Prea pustiu de mine-

A ajuns sa ma doara figurile voastre
Am ajuns sa ma satur de criticile noastre
-Prea putin timp pentru mine-
Vreme pierduta, cer peste tine

Inca un inceput..mai vechi !

2008-06-02T13:05:00.000-07:00

ste al 70-lea blog inceput de mine, sper sa fie ultimul, sau ma rog, sa fiu atat de organizat incat sa reusesc sa fiu constant si sa scriu numai in asta, is satul de atatea schimbari, am nevoie de statornicie !
Personal, trec printr-o perioada dificila, perioada de apatie totala, ura fata de proprii semeni, scarba si multe alte sentimente care ma fac sa par un anti-social veritabil ..
Unui foarte drag prieten, aflat insa la departare de mine, i-am povestit tot, defapt, i-am povestit despre starea mea de spirit care e una deplorabila, si mi-a spus : " tampitule, scrie, e cel mai bine asa!! ". Si iete, tampitul s-a apucat sa scrie, culmea : de tampit probabil !
Din fericire, in momentul de fata, pentru a-mi exprima starea de plictiseala acuta, pentru a sublinia acest moment nefericit, am bagat iarasi 20 de Tussine si iarasi scriu, si scriu, acum, Dumnezeu cu mila ce-o iesi..
In seara asta m-am pastilat de prost, din plictiseala, probabil nu am rabdare sa rasara iarasi soarele.. Momentan efectul se lasa asteptat, si-s trist caci azi nu prea am atins chitara, dar astept sa se culce asta batran ca sa incep sa cant in balcon sub efectul rahaturilor alea facute din extract de opium.
Asta e doar inceputul, mi-as dori sa nu mi se i-a in considerare stilul de scris imprastiat, greselile gramaticale, pentru ca intr-adevar is un agramat si jumatate, inca nu stiu ce-i ala un infinitiv, si vorbesc serios, stiu doar cum e treaba cu imperativul, ca e ala cand ordoni, dar atat, supin, d-astea..oh, e ca si cum i-as explica profei mele de latina cum sta treaba cu acordul Cadd9 la chitara, si cum ar putea sa simplifice solo-ul de la Come as you are ( Nirvana ). Si vorbesc serios, nu stiu gramatica, nu stiu mai mult decat unde se pune cratima, liniutele, punctul, virgula, semnele de punctuatie in general. Ciudat este ca si atunci cand sunt beat sau drogat respect semnele de punctuatie.
Is curios daca as conduce beat sau drogat, daca as respecta semnele de circulatie, dar nu cred ca as mai avea ocazia, si nu ar fi tocmai ceva vesel pentru familia mea, implicit pentru mine !
Efectul incepe sa prinda stapanire, si simt cum ma uit fix, robotizat la ce scriu, ceva greu parca se asterne in mine, in stomac exista o anumita framantare, iar mintea totusi este lucida..
Mancarimile de cap is semnele clare ca efectul incepe sa-si croiasca drum prin capul meu..
Cine stie ce o sa mai compun asta noapte, cine stie daca pupilele o sa fie iarasi uriase si o sa port ochelari de soare, nu stie nimeni..
Da, mi-e clar.. simt o apasare in pomete, privirea fixa, ceva nu e in regula cu mine, e clar..clar, clark kent, si-au facut efectul, pff.. distrus sunt !
Uneori ma intreb ce viitor am, daca am.. sau daca nu !
Mama ma incurajeaza : " Esti analfabet, cum o sa iei Bac-ul ?" , eu raspund : " Prin forte proprii si personale, o sa vezi, o sa fiu mare om pentru 1.65 !" ea zice : " Da da Mihaie, prost esti, ca ma-ta, franceza, meditatii, ceva ? pula, nu faci nimic, o sa iei tu Bac-ul cand o sa ma apuc eu de a 2-a facultate!" Eu : " Ete desteapta de unde a rasarit, dinspre Apus, o sa iau Bac-ul, acum ai rabdare, is abia a 11-a, ce doresti ? daca ma pun de-acum pe invatat intr-a12-a nu o sa mai fiu bun de nimic, ce naiba ? stii ca seman cu mama, ma descurc eu, iete, un 6 la oral-franceza, un 6 scris-engleza, si restul is floare la ureche, ce dracu' ma mami ? ;;) ? "
Asta e increderea mamei mele in mine, desigur, e o incredere bazata pe incredere reciproca, pentru ca ea are incredere ca nu-s alcoolic si ca nu ma droghez, eu am incredere in ea ca atunci cand ia tips-urile de la restaurant ma "sponsorizeaza", e fain !
Taica-miu, cand a aflat ca fumez, defapt, cand am fumat prima tigara cu el a zis : " Lasa ba, fumatul ca fumatul, da' sa nu te puna dracu' sa bei sau sa te droghezi, cu tigarile mai e cum mai e, dar sa te apuci de pastile, prostii .. uhm, e de rau ".. in the meantime baiatul fumeaza, tatal e mort, baiatul bea uneori, mama bea vinerea, mama nu ia droguri, baiatul baga Tussin, ok asa, raporturile is facute, zarurile au fost aruncate.
Pfoai de capul meu ce efect de cacat, super tare, nici nu mai nimeresc tastele, ma chinui 10 minute sa scriu un mic-cuvant. Cineva-mi povesteste despre o inmormantare, iar eu is vai de mine..
Tata e un om mort, ma vede din Iad ca sunt praf si se supara dar.. pauza, nu ma mai simt in stare sa scriu, is wasted !!!!

Societatea si Biserica Crestina : intre paranoism si paranoism in legatura cu comunitatea Gay

2008-06-02T12:16:00.000-07:00

Pentru inceput : gay=homosexual. Omul de rand l-ar descrie ca fiind cel care prefera sa priveasca la posteriorul unei persoane de acelasi sex.

Poate parea dezonorant, totusi nu cred ca e treaba noastra sa judecam ceea ce nu ne apartine. Consider ca atata timp cat fundurile noastre nu sunt puse „la bataie”, nu ar trebuii sa ne intereseze ce fac altii..

Pe de alta parte, nu sunt de acord cu manifestarile in strada ale homosexualilor, in ultimul timp „pozand” in victime ale discriminarii..

Daca organizatiile extremiste iau atitudine la fiecare gay-fest, aruncand cu cocktail-uri molotov dupa travestiti, societatea ia o atitudine si mai dura, si anume, prin marginalizare !

Societatea din ziua de azi e predispusa la „atacuri de panica” si la idei preconcepute, precum si la reticenta fata de alegeri, sa le zicem.. neobisnuite..

Totusi, cale de mijloc, dupa parerea mea exista, si anume : fiecare poate fi ce vrea, poate avea orice apartenenta legata de sex, ocupatie, viziune legata de viata atata timp cat nu-i afecteaza si pe ceilalti si se manifesta civilizat..

Atata timp cat iesim in strada si urlam cuprinsi de acea manie a persecutiei specifica batranilor care doar uitandu-se la stirile de la ora 5 si Otv au impresia ca vor fi ucisi, furati sau violati, nu rezolvam nimic, ci doar atragem atentia asupra noastra.. Cel mai bine, cred eu ar fi ca toti sa stea in banca lor si sa nu atraga dupa sine conflicte de niciun fel.

Biserica..

Potrivit Bibliei, homosexualitatea este un pacat pedepsit crunt de Dumnezeu.. Te poti inspaimanta doar cand te gandesti la ce-au patit saracii oameni din Sodoma si Gomora, si atunci te iei cu mainile de cap si iarasi dai in mania persecutiei gandindu-te ca pana si Dumnezeu are ceva cu tine, pe langa extremisti, oameni de rand, etc.

Din rau in mai rau..

Biserica, dupa parerea mea, ar trebuii sa inteleaga faptul ca nu sperie pe nimeni prea rau cu invatatura Biblica.. In ziua de azi, oamenii temandu-se mult mai tare de lipsa de sex, de saracie, de o pozitie sociala slaba, decat de ajungerea in Iad..

Deasemenea , Biserica ar trebui sa inteleaga ca nu poate sa schimbe nimic intr-un stat democratic precum Romania, unde totul se intampla fara ca sa aiba cap si coada..

E optiunea fiecaruia de a iubi, de a face amor cu cine doreste si-i permite, fie el barbat sau femeie..

Propaganda Bisericii nu serveste decat ca o alinare pentru batranicile care „cersesc” in fiecare duminica Mantuirea in curtea bisericii, pentru ca astfel Biserica da impresia ca detine controlul, ca acolo unde nu poti intervenii cu armata, sau cu „militia”, se baga oamenii lui Dumnezeu, si totul e bine. Adevarul e altul : nici Dumnezeu nu mai e atat de „oldschool” incat sa provoace prapad precum in Biblie, pentru ca in Romania exista o comunitate gay infima fata de alte tari din lume..

Dumnezeu are treaba lui cred eu, pazeste la ce are el pe-acolo, prin Rai, uneori se mai harjoneste cu Dracul, dar astea-s conflictele lor, iarasi nu tre' sa ne intereseze..

In general, tind sa cred ca problema romanului e ca tot mereu cauta sa afle ce si cum, e in cautare de senzational in mare parte, fiindca lumea in care traieste, universul lui e limitat, e banal, e "ucigator" din toate punctele de vedere ( fizic, psihic, spiritual, s.a.m.d ).

Asa-i si cu treaba asta cu gay-ii, li se pare ceva de discutat, de mediatizat, de bagat in seama, nu stiu cum sa o zic mai bine. Si.. cum fiecare om are o idee, o parere, se simte nevoit sa o expuna, asa se nasc o mie si-una de ipoteze in privinta acestei minoritati.

Unii zic ca ar trebui sa-l reinviem pe Cuza, sa-i traga in teapa, altii spun ca sunt handicapati, ca nu sunt sanatosi mintal, iar altii, un pic mai cizelati, mai calculati is de parerea mea cel mai probabil..

Hai sa-i lasam in pace pe saracii oameni : atata timp cat muncesc, cat fac un bine tarii luati ca oameni, individual, si nu produc pagube, sa nu-i blamam, e treaba loar ce fac, cum fac, unde fac.. iar ei, la randul lor ar trebui sa fie mai chill, sa stea in banca lor, si sa-si dea seama ca legalizarea casatoriilor, si adoptiilor pentru ei va veni odata cu legalizarea Marijuanei..

" Romania e o tara prea mica pentru astfel de mofturi"

Personal Quotes of Frigida Ant

2008-06-02T11:35:00.000-07:00

Imi place de multe ori sa ma analizez, sa realizez ce scot pe gura. De multe ori ( din pacate ), scot numai porcarii lipsite de sens, lucruri spuse cel mai probabil din impulsivitate. Alteori insa, am momente de calm, de stapanire cand reusesc sa spun intr-adevar ceva..
Intr-o seara, am colindat strazile de unul singur, strazile triste si-agitate ale Bucurestiului.. se intampla asta dupa ce am fost cu cel mai bun prieten de-al meu din perioada aceea la un concert folk in club A.. foarte faina atmosfera si ce s-a cantat ! In noaptea aceea am incercat sa-mi aduc aminte de trairile din trecut, si sa-mi scriu gandurile.. apoi, peste o perioada lunga de timo, am transcris din acele amintiri, acele ganduri anumite citate care mi-au placut cum le-am gandit, cum le-am spus..
O chestie haioasa mi-a fost spusa acum, de curand.. iesisem intr-un baruletz, si dupa vreo 20 de tussine, o tipa cu care stateam de vorba despre arta, mi-a spus ca ma port narcisist. Nu am inteles de ce-a tras concluzia asta, sincer..
Nu as vrea ca faptul ca imi transcriu citate din propria persoana sa fie interpretat ca o manifestare narcisista, iar cei care ma cunosc bine, stiu cum ma "ovationez" atunci cand gresesc : din "tampitule", "idiotule", s.a.m.d nu ma scot.. plus de asta, imi recunosc defectele de orice natura si sunt gata oricand sa marturisesc o greseala facuta, cum deasemenea is in stare sa-mi recunosc o fapta buna.. De-asta consider ca n-ar fi potrivit sa fiu luat drept un om care este cum se spune in jargon : " o suferinta, un basinos, un fitos "..
Urmeaza vreo 18 chestii..:

1." Sunt tanar, ma simt artist dar nu-mi depasesc conditia potrivit careia sunt doar un tip de pluton, care se remarca doar prin zambetul tamp si prin gesturi tampite de-a dreptul.."

2."Is cam vai de mine, vreau sa treaca timpul cat mai repede, sa pot fi la mine acasa, sa-mi sorb laptele la caldura.."

3."Is doar un pusti interesat de a-mi descoperii adevaratul fel de-a fi.."

4."Am un fular, o sapca rosie si imperfectiuni fizice !"

5." Sunt "artist", si de data asta e intre ghilimele pentru ca mai am mult pana acolo sus"

6." Trebuie sa ma cultiv usor-usor. Artist, artist, dar fara cultura raman un zero barat care vorbeste despre visele lui."

7. "Unii cad, altii se ridica, dar toti is fericiti!".

8. "Si eu is fericit, dar nu am cui sa i-o arat..is un tanar colindand strazile si contempland"

9. "Sunt acceptabil, nu-s frumos, nici urat, am cosuri, dar nu-mi pasa, sufletul si gandirea mea nu "locuiesc" in cosuri.."

10. "Imi traiesc adolescenta zbuciumat, luptandu-ma sa ma gasesc."

11. "Cei din jur isi traiesc viata dupa o reteta, sunt "cameleoni" se schimba dupa mediul ce-i inconjoara."

12. "Adevarul doare, dar trebuie acceptat atunci cand e pur.."

13."Vreau sa-mi dezvolt latura asta sensibilia, caci sunt un sensibil! "

14."Un tip care recunoaste ca plange, care are trairi emotionale intense este ceva rarisim"

15."In liceu observ fundulete bine aranjate si pudrate, freze la moda, toate realizate cu scopul de a face din ei "tzinte" trendy ale altor elevi"

16." E vorba doar de o frumusete exterioara, pentru ca sufletul e inauntrul omului nu in freza gelata sau in sutienul push-up."

17. "Eu cu ea pe nisip-putin vin, un drum groaznic cu trenul"

18."Am savurat jocuri, sarutari, mangaieri si am plecat cu lacrimi in ochi!"

.. am sclipiri, rare.. deocamdata cam atat..|- Va urma -|

[|=Trends off=|]

Dileme+..- .. = inca sunt acasa, caut sa ma razbun.

Eşti pe o plajă pentru nudişti. Când ieşi din apă observi că ţi-au dispărut hainele. Ce faci în continuare?

:)

Eseu Introspectiv/ (cuvantul) 'Sondaj'

Cat?

!

'' Bergenbier - PRIETENII stiu de ce, simt de ce, nu intreaba ''de ce", si ei traiesc in acest mare ''DE CE''.

Cand usile iti sunt deschise, nu mai bate, intra

''Scoala puiule, scoala, e noapte-afara''

Gata, s-a terminat - astept refrenul :

Balada lu' 41.

Discutie Bacalaureata..

Postari de prin caiet / '' Cu ochii sparti de soare ''

Ce e Vama in definitiv ? * Iad pentru unii* - *Rai pentru mine*

O zi de asteptat

Nimic

Incercari/ Incarcare cu-energie pozitiva la 7 dimineata.

Analiza vietii mele din punct de vedere Fumat. [part 1]

Vorbele unui mut din 2008 / nu as mai da citate din mine acum, in 2009

11 aprilie 2008

Vorbele unui mut..

Ganduri din 11 aprilie 2008, un vechi inceput.

11 aprilie 2008

''Cucartile'' pe fata/ Refulari din masina de spalat cu jet de jigniri multe pe metru' patrat.

DeDupa Refulari, DeDupa-nmormantari..

Continuarea previziunii..: ;;)

Comuniunea Mass-media-romani

Munca la romanii trecuti cu mult sau putin de varsta majoratului nu lasa loc de timp liber.

Astia care este, care suntem..

Liceu..Gandul 1

Inca un inceput..mai vechi !

Societatea si Biserica Crestina : intre paranoism si paranoism in legatura cu comunitatea Gay

Personal Quotes of Frigida Ant

Ce e Vama in definitiv ? * Iad pentru unii* - Rai pentru mine